încăpățânat

Romanian

Etymology

From the past participle of încăpățâna, from căpățână.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌɨŋ.kə.pə.t͡sɨˈnat/

Adjective

încăpățânat m or n (feminine singular încăpățânată, masculine plural încăpățânați, feminine and neuter plural încăpățânate)

1. headstrong, stubborn, obstinate, bullheaded

   Synonyms: căpățânos; (familiar) căpos; îndărătnic

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	încăpățânat		încăpățânată		încăpățânați	încăpățânate
	definite	încăpățânatul		încăpățânata		încăpățânații	încăpățânatele
genitive- dative	indefinite	încăpățânat		încăpățânate		încăpățânați	încăpățânate
	definite	încăpățânatului		încăpățânatei		încăpățânaților	încăpățânatelor