înhăma

Romanian

Etymology

From în- +‎ ham +‎ -a.

Verb

a înhăma (third-person singular present înhamă, past participle înhămat) 1st conjugation

1. to harness

Conjugation

    conjugation of înhăma (first conjugation, no infix)

infinitive			a înhăma
gerund			înhămând
past participle			înhămat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înham	înhami	înhamă	înhămăm	înhămați	înhamă
	imperfect	înhămam	înhămai	înhăma	înhămam	înhămați	înhămau
	simple perfect	înhămai	înhămași	înhămă	înhămarăm	înhămarăți	înhămară
	pluperfect	înhămasem	înhămaseși	înhămase	înhămaserăm	înhămaserăți	înhămaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înham	să înhami	să înhame	să înhămăm	să înhămați	să înhame
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înhamă			înhămați
	negative		nu înhăma			nu înhămați