înnora

Romanian

Alternative forms

• nora, înnoura — regional

Etymology

From nor. Compare Friulian innulâsi, Catalan ennuvolar-se, Occitan ennivolar, cf. also Italian annuvolare, Spanish nublar, anublar.

Verb

a înnora (third-person singular present înnorează, past participle înnorat) 1st conj.

a se înnora

1. (reflexive, intransitive) to become cloudy, cloud over
2. (reflexive, transitive) to cloud, becloud, darken
3. (reflexive, transitive, figuratively) to sadden

   Synonym: întrista

Conjugation

    conjugation of înnora (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înnora
gerund			înnorând
past participle			înnorat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înnorez	înnorezi	înnorează	înnorăm	înnorați	înnorează
	imperfect	înnoram	înnorai	înnora	înnoram	înnorați	înnorau
	simple perfect	înnorai	înnorași	înnoră	înnorarăm	înnorarăți	înnorară
	pluperfect	înnorasem	înnoraseși	înnorase	înnoraserăm	înnoraserăți	înnoraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înnorez	să înnorezi	să înnoreze	să înnorăm	să înnorați	să înnoreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înnorează			înnorați
	negative		nu înnora			nu înnorați

Antonyms

• însori, însenina

Derived terms

• înnorat