bruia

Romanian

Etymology

Borrowed from French brouiller.

Pronunciation

• IPA^(key): [bruˈja]

Verb

a bruia (third-person singular present bruiază, past participle bruiat) 1st conjugation

1. to jam (block or confuse a broadcast signal)

   Synonym: perturba

2. (informal, humorous, transitive) to talk over someone

Conjugation

    conjugation of bruia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a bruia
gerund			bruind
past participle			bruiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bruiez	bruiezi	bruiază	bruiem	bruiați	bruiază
	imperfect	bruiam	bruiai	bruia	bruiam	bruiați	bruiau
	simple perfect	bruiai	bruiași	bruie	bruiarăm	bruiarăți	bruiară
	pluperfect	bruiasem	bruiaseși	bruiase	bruiaserăm	bruiaserăți	bruiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bruiez	să bruiezi	să bruieze	să bruiem	să bruiați	să bruieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bruiază			bruiați
	negative		nu bruia			nu bruiați

Derived terms

• bruiaj
• bruiat
• bruiere