buniță

Romanian

Etymology

From bună +‎ -iță.

Noun

buniță f (plural bunițe)

1. grandmother

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	buniță	bunița		bunițe	bunițele
genitive-dative	bunițe	buniței		bunițe	bunițelor
vocative	buniță, bunițo			bunițelor