desit

See also: děsit

Finnish

Noun

desit

1. nominative plural of desi

Latin

Verb

dēsit

1. third-person singular present active subjunctive of dēsum

Romanian

Etymology

Past participle of desi.

Adjective

desit m or n (feminine singular desită, masculine plural desiți, feminine and neuter plural desite)

1. thickened

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	desit		desită		desiți	desite
	definite	desitul		desita		desiții	desitele
genitive- dative	indefinite	desit		desite		desiți	desite
	definite	desitului		desitei		desiților	desitelor

Verb

desit (past participle of desi)

1. past participle of desi

References

• desit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN