distila

Italian

Adjective

distila

1. feminine singular of distilo

Anagrams

• distali

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French distiller, from Latin dēstīllāre.

Pronunciation

• IPA^(key): /dis.tiˈla/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: dis‧ti‧la

Verb

a distila (third-person singular present (prescribed) distilează or (alternative) distilă, past participle distilat) 1st conj.

1. (transitive) to distil

Conjugation

    conjugation of distila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a distila
gerund			distilând
past participle			distilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	distilez	distilezi	distilează	distilăm	distilați	distilează
	imperfect	distilam	distilai	distila	distilam	distilați	distilau
	simple perfect	distilai	distilași	distilă	distilarăm	distilarăți	distilară
	pluperfect	distilasem	distilaseși	distilase	distilaserăm	distilaserăți	distilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să distilez	să distilezi	să distileze	să distilăm	să distilați	să distileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		distilează			distilați
	negative		nu distila			nu distilați

Related terms

• distilabil
• distilare
• distilat
• distilator
• distilație
• distilerie

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): /disˈti.la/
• Rhymes: -ila
• Hyphenation: dis‧ti‧la

Adjective

distila

1. definite nominative/accusative feminine singular of distil (“distyle”)

Further reading

• distila in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Marius Sala, Gheorghe Mihăilă, editors (2009), Dicționarul Limbii Române‎^[1], volume 1, part 6, Bucharest: Romanian Academy, page 1219

Spanish

Verb

distila

1. inflection of distilar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative