puncta
English
editNoun
editpuncta
Anagrams
editLatin
editParticiple
editpūncta
- inflection of pūnctus:
Participle
editpūnctā
References
edit- “puncta”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- puncta in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)
- puncta in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
Romanian
editAlternative forms
editEtymology
editBorrowed from French ponctuer.
Verb
edita puncta (third-person singular present punctează, past participle punctat) 1st conjugation
- (transitive) to punctuate
- to score, dot
- (figurative) to emphasize, point out
Conjugation
edit conjugation of puncta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a puncta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | punctând | ||||||
past participle | punctat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | punctez | punctezi | punctează | punctăm | punctați | punctează | |
imperfect | punctam | punctai | puncta | punctam | punctați | punctau | |
simple perfect | punctai | punctași | punctă | punctarăm | punctarăți | punctară | |
pluperfect | punctasem | punctaseși | punctase | punctaserăm | punctaserăți | punctaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să punctez | să punctezi | să puncteze | să punctăm | să punctați | să puncteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | punctează | punctați | |||||
negative | nu puncta | nu punctați |