strigăt

See also: strigat

Romanian

Etymology

From striga +‎ -ăt.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈstri.ɡət/

Noun

strigăt n (plural strigăte)

1. shout, yell, cry, outcry

   Synonym: țipăt

2. calling

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	strigăt	strigătul		strigăte	strigătele
genitive-dative	strigăt	strigătului		strigăte	strigătelor
vocative	strigătule			strigătelor