sufla

Old English

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈsuf.lɑ/, [ˈsuv.lɑ]

Noun

sufla

1. genitive plural of sufel

Romanian

Etymology

Inherited from Latin sufflāre, present active infinitive of sufflō.

Pronunciation

• IPA^(key): [suˈfla]

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a sufla (third-person singular present suflă, past participle suflat) 1st conjugation

1. to blow, blow out (air)
2. to pant

   Synonym: gâfâi

3. to whisper

   Synonym: șopti

4. (dated, popular) to breathe

   Synonym: respira

Conjugation

    conjugation of sufla (first conjugation, no infix)

infinitive			a sufla
gerund			suflând
past participle			suflat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	suflu	sufli	suflă	suflăm	suflați	suflă
	imperfect	suflam	suflai	sufla	suflam	suflați	suflau
	simple perfect	suflai	suflași	suflă	suflarăm	suflarăți	suflară
	pluperfect	suflasem	suflaseși	suflase	suflaserăm	suflaserăți	suflaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să suflu	să sufli	să sufle	să suflăm	să suflați	să sufle
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		suflă			suflați
	negative		nu sufla			nu suflați

Derived terms

• însufla
• răsufla
• suflare
• suflător

Related terms

• suflet
• afla
• umfla

See also

• adia
• susura
• șopti