încuviințare

Romanian

Etymology

From încuviința +‎ -re.

Noun

încuviințare f (plural încuviințări)

1. permission

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	încuviințare	încuviințarea		încuviințări	încuviințările
genitive-dative	încuviințări	încuviințării		încuviințări	încuviințărilor
vocative	încuviințare, încuviințareo			încuviințărilor