bătrân

See also: batran, bátran, and Bătrân

Romanian

Un bătrân.

Alternative forms

• bătrîn — 1953–1993 spelling
• бэтрын (bătrîn) — post-1930s Cyrillic spelling

Etymology

Inherited from a Vulgar Latin or Late Latin vetrānus, syncopated form of Latin veterānus. Compare Aromanian bitãrnu, Vegliot Dalmatian vetrun, Friulian vedran, Old Venetan vetrano. Compare the borrowed veteran.

Pronunciation

• IPA^(key): /bəˈtrɨn/

• Audio (male voice):

  (file)

• Audio (female voice):

  (file)

• Rhymes: -ɨn
• Hyphenation: bă‧trân

Adjective

bătrân m or n (feminine singular bătrână, masculine plural bătrâni, feminine and neuter plural bătrâne)

1. (of beings) old

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	bătrân		bătrână		bătrâni	bătrâne
	definite	bătrânul		bătrâna		bătrânii	bătrânele
genitive- dative	indefinite	bătrân		bătrâne		bătrâni	bătrâne
	definite	bătrânului		bătrânei		bătrânilor	bătrânelor

Derived terms

• bătrânețe
• îmbătrâni

Noun

bătrân m (plural bătrâni)

1. old man

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	bătrân	bătrânul		bătrâni	bătrânii
genitive-dative	bătrân	bătrânului		bătrâni	bătrânilor
vocative	bătrânule, bătrâne			bătrânilor