față

See also: fata, fată, fața, făta, fáta, and FATA

Romanian

Alternative forms

• фацэ (față) — post-1930s Cyrillic spelling

Etymology

Inherited from Late Latin facia, from Latin faciēs (“face, shape”). Compare Aromanian fatsã.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈfa.t͡sə/

• Audio (male voice):

  (file)

• Rhymes: -at͡sə
• Hyphenation: fa‧ță

Noun

față f (plural fețe)

1. face

   față în față ― face to face

2. visage
3. aspect
4. surface, front

   Antonym: spate

   Sunt niște copii în fața școlii.

   There are some children in front of the school.

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	față	fața		fețe	fețele
genitive-dative	fețe	feței		fețe	fețelor
vocative	față, fațo			fețelor

Synonyms

• chip
• meclă (slang)

Derived terms

• fățui
• fățiș
• față de