|
Cracovia este al doilea oraș ca mărime și unul dintre cele mai vechi din Polonia. Situat pe Vistula (în ) în regiunea istorică Polonia Mică, orașul datează din secolul al VII-lea. Cracovia a fost de-a lungul vremurilor unul dintre cele mai de seamă centre culturale, academice și artistice ale țării și este unul dintre principalele centre economice ale ei. A fost capitala Poloniei între 1038 și 1569; a Uniunii Polono-Lituaniene între 1569 și 1596; a Marelui Ducat al Cracoviei între 1846 și 1918. Din 1999 este reședința voievodatului Polonia Mică.
Orașul a crescut de la o mică așezare de Epoca Pietrei până la a fi al doilea oraș al Poloniei. La început un mic cătun pe dealul Wawel, în anul 965 a început să fie menționat ca târg în Europa slavă. După înființarea de noi universități și centre culturale la renașterea celei de a Doua Republici Polone în 1918 și de-a lungul secolului al XX-lea, Cracovia și-a reafirmat rolul de mare centru național academic și artistic. Orașul are o populație de circa 760.000 de locuitori, zona ei metropolitană cuprinzând circa 8 milioane de persoane ce locuiesc pe o rază de 100 km în jurul centrului orașului.
După Invadarea Poloniei de către Germania Nazistă la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Cracovia a fost transformată în capitala Guvernământului General al Poloniei ocupate. Populația evreiască a orașului a fost mutată într-o zonă împrejmuită cu ziduri și denumită Ghetoul Cracovia, ai cărei rezidenți au fost apoi trimiși în lagăre de exterminare cum ar fi Auschwitz și în lagărul de concentrare Płaszów.
În 1978 Karol Wojtyła, arhiepiscop al Arhidiecezei de Cracovia, a fost numit papă sub numele de Ioan Paul al II-lea – primul papă de origine slavă din istorie, și primul papă neitalian în 455 de ani. În același an, UNESCO a aprobat prima listă a patrimoniului mondial, pe care se regăsea și întregul centru istoric al orașului.
| 
