Între Scila și Caribda

A fi între Scila și Caribda este o expresie provenită din mitologia greacă, care înseamnă „a alege între două rele”.

Pictura lui Henry Fuseli cu Ulise în fața alegerii între Scila și Caribda, 1794/1796

Mitul și proverbul

Scila și Caribda erau monștri marini mitici menționați de Homer; ei se aflau, potrivit mitologiei grecești, pe părți opuse ale strâmtorii Messina, între Sicilia și Italia continentală. Există explicații raționale pentru cei doi monștri. Scila era un grup de stânci (fiind descrisă ca un monstru marin cu șase capete) pe partea italiană a strâmtorii, în timp ce Caribda era un vârtej aproape de coasta Siciliei. Scila și Caribda erau considerate un obstacol maritim, deoarece erau situate destul de aproape una de cealaltă încât reprezentau o amenințare inevitabilă pentru marinarii care încercau să treacă pe acolo; cei care încercau să o evite pe Caribda treceau prea aproape de Scila și invers. Potrivit lui Homer, Ulise a fost forțat să aleagă cu ce monstru să se confrunte în timp ce trecea prin strâmtoare; el a optat mai degrabă să treacă de Scila și să piardă doar câțiva marinari decât să riște pierderea întregii corăbii în vârtej.

Din cauza unor astfel de povești, navigarea între două pericole a dobândit în cele din urmă un sens de proverb. O expresie echivalentă în limba engleză este „între o stâncă și un loc greu”. Versul latin incidit in scyllam cupiens vitare charybdim (el se îndreaptă către Scila, vrând să o evite pe Caribda) devenise proverbial mai devreme, cu un sens asemănător cu „a sări din lac în puț”. Erasmus l-a menționat ca un vechi proverb în Adagia, deși exemplul cunoscut cel mai vechi este în Alexandreis, un poem epic latin din secolul al XII-lea al lui Walter de Châtillon.

Referințe culturale și populare

Mitului i s-a dat o interpretare alegorică de către poetul francez Barthélémy Aneau în cartea cu ilustrații Picta Poesis (1552). Acolo cineva este sfătuit să aleagă mai degrabă riscul de a fi invidiat datorită averii sau reputației sale decât de a fi înghițit de Caribda sărăciei. „Alegeți-l pe cel mai mic dintre aceste rele. Un om înțelept ar prefera să fie invidiat decât calic.”

James Gillray, Britannia între Scila și Caribda (1793)

Povestea a fost adesea aplicată ulterior unor situații politice dilematice. În desenul Britannia între Scila și Caribda (3 iunie 1793) al lui James Gillray, „William Pitt conduce nava Constituție, conținând o Britanie alarmată, între stânca democrației (cu boneta libertății în vârful său) și vârtejul puterii arbitrare (în forma unei coroane răsturnate) către raiul îndepărtat al libertății”. Aceasta avea loc în contextul influenței exercitate de Revoluția Franceză asupra politicii din Marea Britanie. Că dilema a rămas încă rezolvată după revoluție este sugerată de Percy Bysshe Shelley, care se întorcea la idiom Acest lucru a fost în contextul efect al Revoluției franceze asupra politicii din marea Britanie. Dilema urma încă să fie rezolvată după încheierea revoluției, sugera revenirea la acest proverb a lui Percy Bysshe Shelley în eseul A Defence of Poetry (1820): „bogații au devenit mai bogați și săracii au devenit mai săraci, iar nava statului este condusă între Scila și Caribda de anarhie și despotism”.

O caricatură publicată în Punch de John Tenniel, în data de 10 octombrie 1863, îl reprezintă pe primul ministru Lordul Palmerston urmărind cu atenție nava ce reprezenta statul britanic între amenințările Scylla, o stâncă abruptă având formă feței hidoase a lui Abraham Lincoln, și Caribda, un vârtej înspumat ce semăna cu fața lui Jefferson Davis. Un scut inscripționat „Neutralitate” atârna de catargul navei, referindu-se la modul în care Palmerston a încercat să mențină o imparțialitate strictă față de ambii combatanți în Războiul Civil American. Revista satirică americană Puck a folosit, de asemenea, acest mit într-o caricatură realizată de F. Graetz, datată 26 noiembrie 1884, în care președintele ales Grover Cleveland, ce era necăsătorit, vâslea disperat între monștri ce mârâiau intitulați „Soacră” și „Vânători de funcții”.

Victor Hugo folosește expresia franceză echivalentă (tomber de Charybde en Scylla) în romanul Mizerabilii (1862), din nou, într-un context politic, ca o metaforă pentru organizarea a două baricade rebele în perioada de apogeu a revoltei din Paris, în jurul căreia culminează evenimentele finale ale cărții. Primul capitol al părții finale este intitulat „Între Caribda mahalalei Saint-Antoine și Scilla mahalalei Temple”.

În romanul de război The Cruel Sea (1951) al lui Nicholas Monsarrat, cu toate acestea, ofițerul inferior din înalta societate, Morell, este tachinat de colegul său din clasa de mijloc — și mai progresist —, Lockhart, pentru folosirea acestei expresii de modă veche.

Cu toate acestea, expresia a fost folosită în versurile pieselor muzicale ale trupelor contemporane. În single-ul „Wrapped Around Your Finger” (1983) al trupei The Police, cea de-al doilea vers îl folosește ca o metaforă pentru intrarea într-o relație periculoasă; acest lucru este întărit de o menționare ulterioară a expresiei similare „the devil and the deep blue sea”. Trupa americana de heavy metal Trivium s-a referit, de asemenea, la această expresie în piesa„Torn Between Scylla and Charybdis” de pe albumul Shogun (2008), în care versurile sunt despre necesitatea de a alege „între moarte și osândă”.

Legături externe

• Odyssey in Ancient Greek and translation from Perseus Project, with hyperlinks to grammatical and mythological commentary