Țaratul Vidinului

Țaratul Vidinului (bulgară: Видинско (Бдинско) царство, Vidinsko (Bdinsko) tsarstvo) a fost un stat medieval bulgar cu centrul în Vidin. Pentru prima dată, în 1257, nobilul local Rostislav Mihailovici s-a încoronat Țar al Bulgariei la Târnovo, dar în curând se va retrage la Vidin, pe propriile posesiuni. În 1356, țarul Ivan Alexandru al Bulgariei a izolat Vidinul de monarhia bulgară și l-a numit pe fiul său Srațimir (1356-1396), în calitate de conducător absolut al domeniului Vidinului.

Țaratul Vidinului

Видинско царство

←

1356 – 1396

[[Fișier:

|30px|border|link=Imperiul Otoman]]→


Drapel	Stemă

Țaratul Vidinului

Limbă

Guvernare

Țar

- 1280 - 1308

Șișman

- 1356 - 1365, 1369 - 1396

Srațimir

Istorie

Epoca istorică

Evul Mediu

Fondarea

1356

Dezmembrarea

1396

În 1365, statul a intrat sub conducerea cruciaților ungari, dar ocupația acestora a fost de scurtă durată. În 1369, o campanie aliată a Bulgariei și Țării Românești au alungat armata maghiară, dar în 1393 întregul teritoriu al Bulgariei, alături de restul regiunii înconjurătoare, a fost inclus în Imperiul Otoman. Acest lucru a marcat sfârșitul celui de al Doilea Țarat Bulgar. Acum, Vidinul a fost singura regiune controlată de populația locală bulgară.

Otomanii au continuat să cucerească teritoriile despoților Dobrogei, de Prilep și de Velbazhd. Independența Vidinului nu va mai continua mult timp. În 1396, Strațimir a sprijinit militar națiunile creștine care doreau să oprească Imperiul Otoman. În urma victoriei otomanilor de la porțile Nicopolelui, Vidinul a căzut, în cele din urmă, în sfera de influență a otomanilor sultanului Baiazid I.^[1]^[2]

Prinții și țarii de Vidin

Șișman, prinț (1280 — 1308), fondatorul dinastiei Șișman
Mihail I, prinț (1308 — 1323), fiul prințului Șișman, ales țar al Bulgariei și a folosit numele Mihail al III-lea
Belaur, prinț (1323 — 1337), fiul prințului Mihail I
Mihail al II-lea, prinț (1337 — 1356), fiul prințului Mihail I
Srațimir, țar (1356 — 1365), fiul țarului bulgar Ivan Alexander, prima domnie
Conducerea maghiară (1365 — 1369)
Srațimir, țar (1369 — 1396), a doua domnie
Ocupația otomană

Note

^ A Concise History Of Bulgaria, Cambridge Concise Histories, R. J. Crampton, Cambridge University Press, 2005, ISBN 0521616379, p. 28.
^ The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest, John Van Antwerp Fine, University of Michigan Press, 1994, ISBN 0472082604, pp. 423-425.

Bibliografie

John V.A. Fine Jr., 1987, The Late Medieval Balkans, University of Michigan Press, Ann Arbor, ISBN 0-472-08260-4
Plamen Pavlov, Car Konstantin II Asen — poslednijat vladetel na srednovekovna Bǎlgarija, LiterNet

[1] A Concise History Of Bulgaria, Cambridge Concise Histories, R. J. Crampton, Cambridge University Press, 2005, ISBN 0521616379, p. 28.

[2] The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest, John Van Antwerp Fine, University of Michigan Press, 1994, ISBN 0472082604, pp. 423-425.

[1]

[2]