Biserica fortificată din Șeica Mare
| Biserica fortificată din Șeica Mare | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
  Biserica fortificată din Șeica Mare | |
| Coordonate | 46°02′59″N 24°15′30″E / 46.04972°N 24.25833°E |
| Localitate | Șeica Mare, Sibiu |
| Țara | România |
| Adresa | sat Șeica Mare, nr.122 |
| Edificare | |
| Biserică-sală în stil gotic cu influențe baroce ulterioare | fortificată |
| Tip | defensivă |
| Data începerii construcției | secolul al XIV-lea |
| Materiale | Construcție de piatră și cărămidă |
| Clasificare | |
| LMI | SB-II-m-B-12557 |
Modifică date / text  | |
Biserica evanghelică fortificată din Șeica Mare, județul Sibiu, a fost ridicată, într-o primă etapă, la începutul secolului al XIV-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-m-B-12557[1].
Localitatea
modificareȘeica Mare, mai demult Șelca Mare, Seica-Mare (în dialectul săsesc Marktšielken, Martšelkn, în germană Marktschelken, Großschelken, Grossschelken, în maghiară Nagyselyk, Selyk, în latină Selk maior), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Prima mențiune documentară a localității datează din anul 1309[2]. Localitatea a dat numele scaunului Șeica și a obținut, în anul 1412, dreptul de a organiza târguri anuale.
Biserica
modificareÎn jurul anului 1300 a fost construită o bazilică gotică timpurie, cu hramul Sfântul Martin.[3] De la aceasta se mai păstrează arcul de triumf, bolta în cruce din cor și ferestrele registrului superior. La începutul secolului al XVI-lea bazilica a fost transformată: colateralele au fost dărâmate, iar nava principală a primit o boltă semicilindrică cu penetrații, decorată cu nervuri, sprijinită pe pilaștri. Peste cor a fost ridicat un nivel fortificat cu guri de tragere și guri de păcură. Altarul baroc este datat 1776, iar orga 1839.[4]
Cetatea bisericească avea forma unui patrulater neregulat; din ea nu s-a mai păstrat nimic: zidul de incintă a fost demolat în anul 1906, în locul lui ridicându-se, în 1908, o împrejmuire din fier forjat.
Note
modificare- ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Hermann Fabini, pag.131
- ^ Gustav Gündisch, Die Patrozinien der sächsischen Pfarrkirchen Siebenbürgens, în: Forschungen über Siebenbürgen und seine Nachbarn, München, 1987, p. 101.
- ^ Hermann Fabini, pag. 131.
Bibliografie
modificare- Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
- După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
- După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
- Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
- Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
- Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
- Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
- Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
- Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
- Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
- Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
- Adrian Andrei Rusu , Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
- George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
- Ioan-Marian Țiplic, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.
Legături externe
modificare- ro [1] Fișa monumentului
Vezi și
modificareGalerie de imagini
modificare
