Călifar alb
Călifarul alb (Tadorna tadorna) este o specie de pasăre de apă din genul Tadorna. Este răspândită și comună în regiunea palearctică euro-siberiană, cuibărește în principal în regiunile temperate și iernează în regiunile subtropicale; iarna, poate fi întâlnită și în Magreb.
| Călifar alb | |
|---|---|
| |
| Mascul | |
| |
| Femelă | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Anseriformes |
| Familie: | Anatidae |
| Gen: | Tadorna |
| Specie: | T. tadorna |
| Nume binomial | |
| Tadorna tadorna (Linnaeus, 1758) | |
| |
| Arealul de răspândire la T. tadorna Înmulțire Rezident Non-breeding | |
| Sinonime | |
|
Anas tadorna Linnaeus, 1758 | |
Modifică text  |
|
Taxonomie
modificareÎn 1758, naturalistul suedez Carl Linnaeus a denumit oficial călifarul alb în cea de-a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae sub numele binomial Anas tadorna.[2] Linnaeus și-a bazat în mare parte descrierea pe lucrarea "The Sheldrake or Burrough-Duck", care fusese descris și ilustrat în 1731 de naturalistul englez Eleazar Albin.[3][4] Epitetul specific provine din cuvântul francez Tadorne pentru această specie,[5] un nume care a fost folosit de naturalistul francez Pierre Belon în 1555.[6] Este posibil să provină inițial din rădăcini celtice care înseamnă „pasăre de apă pițigăiată”. Linnaeus a specificat că localitatea tip este Europa, dar în 1761 a restrâns acest lucru la Suedia.[7][4] În prezent, călifarul alb este încadrat în genul Tadorna, care a fost introdus în 1822 de zoologul german Friedrich Boie.[8][9] Specia este monotipă: nu sunt recunoscute subspecii.[9]
Galerie
modificare
Note
modificare- ^ BirdLife International (). „Tadorna tadorna”. IUCN Red List of Threatened Species. 2019: e.T22680024A154560262. doi:10.2305/IUCN.UK.2019-3.RLTS.T22680024A154560262.en
. Accesat în .
- ^ Linnaeus, Carl (). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 122.
- ^ Albin, Eleazar; Derham, William (). A Natural History of Birds : Illustrated with a Hundred and One Copper Plates, Curiously Engraven from the Life. 1. London: Printed for the author and sold by William Innys. p. 90, Plate 94.
- ^ a b Mayr, Ernst; Cottrell, G. William, ed. (). Check-List of Birds of the World. 1 (ed. 2nd). Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. p. 451.
- ^ Jobling, James A (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 377. ISBN 978-1-4081-2501-4.
- ^ Belon, Pierre (). L'histoire de la natvre des oyseavx : avec levrs descriptions, & naïfs portraicts retirez du natvrel, escrite en sept livres (în French). Paris: Gilles Corrozet. pp. 172–173.
- ^ Linnaeus, Carl (). Fauna svecica : sistens animalia sveciae regni: mammalia, aves, amphibia, pisces, insecta, vermes, distributa per classes & ordines, genera & species, cum differentiis specierum, synonymis auctorum, nominibus incolarum, locis natalium, descriptionibus insectorum (în Latin) (ed. 2nd). Stockholmiae: Sumtu & Literis Direct. Laurentii Salvii. p. 40.
- ^ Boie, Friedrich (). Tagebuch gehalten auf einer Reise durch Norwegen im Jahre 1817 (în German). Schleswig: Königl Taubstummen - Institut. pp. 140, 351.
- ^ a b Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (ianuarie 2021). „Screamers, ducks, geese & swans”. IOC World Bird List Version 11.1. International Ornithologists' Union. Accesat în .
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Tadorna tadorna la Wikimedia Commons- RSPB Birds by Name
- Ageing and sexing (PDF; 1.2 MB) by Javier Blasco-Zumeta & Gerd-Michael Heinze
