Caritate

Caritate înseamnă ajutorul voluntar acordat celor aflați în dificultate.

Caritate în creștinism

În Europa medievală în secolele al XII-lea și al XIII-lea, creștinismul latin a suferit o revoluție caritabilă. Patronii bogați au fondat multe leprozerii și spitale pentru bolnavi și săraci. Noile confraternități și ordine religioase au apărut odată cu misiunea primară de a se angaja într-o muncă caritabilă intensă. Istoricii dezbat cauzele. Unii susțin că această mișcare a fost stimulată de forțele economice și materiale, precum și de o creștere a culturii urbane. Alți învățați susțin că evoluțiile din domeniul spiritualității și al culturii devoționale au fost centrale. Pentru alți învățați, caritatea medievală a fost în primul rând o modalitate de a ridica statutul social și de a afirma ierarhiile existente ale puterii.

Vezi și

• Filantropie
• Politica socială
• Crucea Roșie
• Asistența socială a femeilor
• Protecția copilului în România

Bibliografie

• Ligia Livadă-Cadeschi, De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și Moldova în secolul al XVIII-lea, București, Nemira, 2001
• Coordonator: Ligia Livadă-Cadeschi, Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII-XX), București, Colegiul Noua Europă, 2002

Legături externe

• „Caritate” la DEX online
• „Asistența socială s-a născut din inițiativa particulară, din sentimentul milei“^{[nefuncțională]}, 27 decembrie 2009, Oana Rusu, Ziarul Lumina
• Slujirea aproapelui și egalitatea creștină în Biserică^{[nefuncțională]}, 16 ianuarie 2010, Diac. Ioniță Apostolache, Ziarul Lumina
• Doamnele din caritate, 16 ianuarie 2012, Daniela Oancea, Cariere Online