Christine de Pisan
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
| Christine de Pisan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Cristina da Pizzano  |
| Născută | [1][2] Veneția, Republica Veneția[3][4][5][6] |
| Decedată | 1431 (66 de ani)[7] Poissy, Île-de-France, Franța[4] |
| Părinți | Thomas de Pisan[*] |
| Căsătorită cu | Étienne du Castel[*][2] |
| Copii | Jean de Castel[*] Mattheus de Pisano[*][8] |
| Ocupație | scriitoare poet traducătoare filozof epistolier[*] |
| Limbi vorbite | Middle French[*] Latina medievală limba italiană limba franceză[9][10] limba latină[9] |
| Activitate | |
| Limbi | Middle French[*] |
| Opere semnificative | The Book of the City of Ladies[*] Le livre du chemin de long estude[*] The Treasure of the City of Ladies[*] Complainte amoureuse (I)[*] Complainte amoureuse (II)[*] Les lamentacions sur les maux de la France[*] Le Ditie de Jehanne d'Arc[*] Les heures de contemplation de la Passion[*] L'epistre de la prison de vie humaine[*] Passion Isabeau[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Christine de Pisan (n. , Veneția, Republica Veneția – d. 1431, Poissy, Île-de-France, Franța) a fost una din cele mai mari scriitoare ale epocii medievale. A compus peste 300 de balade și multe alte poeme, câteva cărți și povești, toate indicând încontinuu virtuțiile femeii și poziția acesteia în societatea dominată de forța bărbaților. Este recunoscută ca prima feministă din istorie.
Viața
modificareNăscută în Veneția, 1364, ca fiică a psihologului, astrologului și Consilierului Republicii Veneția, Tommaso di Benvenuto da Pizzaro, Christine și-a urmat tatăl în Franța, la Curtea Regală pariziană, unde însuși regele l-a solicitat să-i fie psiholog, alchimist si astronom. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Estienne de Castel,[11] secretar regal și au avut trei copii: o fată (care a mers să trăiască la Abația Dominincană din Poissy în 1397 ca damă de companie a fiicei regelui, Marie), un băiat, Jean si un alt prunc, care a murit din copilărie.Când soțul ei s-a stins din viață, în 1390, Christine s-a apucat, la numai 24 de ani, să scrie pentru a-și câștiga existența.[12]
În 1399, a scris 100 de balade, iar datorită succesului obținut cu această carte a fost invitată la curtea regală. Aici l-a cunoscut pe contele de Salisbury, prieten al regelui Richard al II-lea al Angliei. Prin intermediul contelui, lucrările sale au ajuns cunoscute în Anglia.
Cariera ei literară s-a dezvoltat în continuare și a declanșat o reală campanie pentru drepturile femeilor. Deși a evidențiat meritele femeilor în scrierile sale, Christine nu a încercat să le modifice statutul în societate. A protestat împotriva modului în care femeile sunt tratate de bărbați și a elogiat faptele și rolul femeilor în istorie, însă opera ei nu a fost revoluționară și s-a supus regulilor timpului său.[13]
În acea perioadă, după Ciuma Neagră care devastase trei sferturi din populația Europei, femeile, care reușiseră cel mai bine să se adapteze, începuseră să câștige mai mult teren în fața puterii masculine, ocupând locuri mai importante în societatea medievală. Christine a fost prima femeie care a trăit din scris, din „mecenat” princiar.
În 1414, Christine s-a retras la mânăstirea Poissy, alături de fiica ei.[14]
Opera
modificare
Opera ei cuprinde 123 de balade, 81 de cântece și 344 de rondeluri.[14]
Apărută in 1405, Cartea cetății doamnelor (Trésors de la Cité des Dames) încearcă să spulbere prejudecățile, larg răspândite la acea vreme, privind inferioritatea femeilor.[15] Christine de Pisan imaginează un oraș ideal al doamnelor unde nu există trepte sociale sau ranguri nobiliare și îl populează cu figuri de sfinte, eroine, poete sau regine ce ilustrează imensul potențial creator pe care femeile îl pot oferi lumii. O apologie a virtutilor femeilor, Cartea cetatii doamnelor este considerată îndeobște prima utopie feministă din literatura universală si a devenit un model pentru literatura feminină ulterioară.[16]
Alte lucrări au fost: Le livre de faits et bonnes moeurs du sage roy Charles V (1404), Le livre du corps de Policie (1407), Le livre de la Paix (1413), Le livre des faits d'armes et de chevaleire (1410).
În 1430 a scris Le Ditié de Jeanne d'Arc, în amintirea Ioanei d'Arc.[17]
Note
modificare- ^ https://es.findagrave.com/memorial/200117421/christine-de_pisan Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b https://historyofwomenphilosophers.org/project/directory-of-women-philosophers/pizan-christine-de-1364-1430/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Enciclopedia on line
- ^ a b Discogs
- ^ Encyclopædia Britannica Online
- ^ CERL Thesaurus
- ^ Autoritatea BnF
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „Biografie - Britannica”.
- ^ „Christine de Pisan - Definition, Poetry & Death” (în engleză). Biography. . Accesat în .
- ^ Roberta Krueger. „37 Towards Feminism: Christine De Pizan, Female Advocacy, and Women's Textual Communities in the Late Middle Ages and Beyond”. Accesat în .
- ^ a b Avram, Arina (). Femei celebre. Editura Allfa. p. 62-63.
- ^ Adams, Tracy (2014), Christine de Pizan and the Fight for France, Penn State Press, pp. 115-116.
- ^ „Prezentarea cărții Christine de Piza, Cartea Cetății Domnelor pe pagina Editurii Polirom”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Allen, Prudence (2005), The Concept of Woman: The Early Humanist Reformation, 1250–1500, Partea a 2-a, Wm. B. Eerdmans Publishing, p. 654.