José Sanjurjo

José Sanjurjo
Date personale
Născut	28 martie 1872 Pamplona, Navarra, Spania
Decedat	20 iulie 1936 (64 de ani) Estoril, Districtul Lisabona, Portugalia
Înmormântat	Monumento a los Caídos[*][[Monumento a los Caídos (building in Navarre, Spain)|​]] (17 iulie 1961–16 noiembrie 2016) panteón de Regulares n.º 2[*][[panteón de Regulares n.º 2 |​]] (23 martie 2017)
Cauza decesului	moarte accidentală[*]​ (accident aviatic)
Cetățenie	Spania
Ocupație	ofițer militar politician
Limbi vorbite	limba spaniolă
Activitate
Premii	Gran Cruz del Mérito Militar con distintivo rojo[*][[Gran Cruz del Mérito Militar con distintivo rojo (Spanish military decoration for general officers, for effective services in the course of an armed conflict)|​]] (1921) Gran cruz del Mérito Naval con distintivo rojo[*][[Gran cruz del Mérito Naval con distintivo rojo |​]] (1926) Gran Cruz Laureada de San Fernando[*][[Gran Cruz Laureada de San Fernando (Highest grade of the Order of Saint Ferdinand (Spain))|​]] (1927) Gran Cruz de la Orden de San Hermenegildo[*][[Gran Cruz de la Orden de San Hermenegildo (Military decoration of Spain)|​]] (1926) Grand Cross of the Order of Wissam El Alaouite[*][[Grand Cross of the Order of Wissam El Alaouite |​]] (1926)
Prezență online
Internet Movie Database

José Sanjurjo y Sacanell, marchiz de Rif (n. 28 martie 1872 – d. 20 iulie 1936) a fost un ofițer spaniol, conducător al conspirației pentru tentativa de lovitură de stat care a declanșat războiul civil spaniol.

Cariera dinaintea celei de-a doua republici

Născut în Pamplona, a luptat în Cuba în 1896 și în mai multe campanii în Maroc în 1909, printre care recucerirea teritoriului pierdut în Melilla după Bătălia de la Annual din 1921. A fost Înalt Comisar al Spaniei în Maroc și a avansat în grad până la cel de general-locotenent. În 1925, a participat la debarcarea de la Alhucemas. În 1927, în urma terminării Războiului Rifului, regele Alfonso al XIII-lea l-a decorat la 28 martie 1931 cu Gran Cruz de Carlos III. În 1928, a fost numit șef al unuia din principalele directorate ale Gărzii Civile.

Evenimentele premergătoare războiului civil

După alegerile din aprilie 1931, a fost primul general numit la comanda armatei de Comitetul Revoluționar republican după proclamarea republicii. Motivul pentru aceasta era că prin influența sa, în calitate de comandant al Gărzii Civile, putea permite crearea Republicii.

S-a opus politicii militare a lui Manuel Azaña și a fost înlocuit de generalul Miguel Cabanellas. Azaña l-a retrogradat ca șef al vămilor în 1932 din cauza evenimentelor de la Castilblanco și Arnedo. Această confruntare cu guvernul, în combinație cu măsurile de lărgire a autonomiei și de reformă a armatei luate de Azaña, l-au făcut să se alieze cu unii dintre carliștii lui Fal Conde, și cu alți ofițeri într-o revoltă la Sevilla la 10 august 1932. La început, revolta, denumită sanjurjada, a avut succes în Sevilla, dar a eșuat în Madrid. El a afirmat apoi că s-a revoltat doar împotriva guvernului, nu și împotriva Republicii. A încercat să fugă în Portugalia, dar la Huelva s-a hotărât să se predea. A fost condamnat la moarte, sentință comutată ulterior la închisoare pe viață în penitenciarul Dueso. În martie 1934, a fost amnistiat de guvernul Lerroux și a plecat în exil la Estoril, Portugalia. Când Niceto Alcalá-Zamora a fost înlocuit la 10 mai 1936 de Azaña la președinția republicii, Sanjurjo, împreună cu generalii Emilio Mola, Francisco Franco și Gonzalo Queipo de Llano au început să comploteze pentru răsturnarea guvernului de stânga al Frontului Popular. Aceasta a condus la lovitura de stat de la 17 iulie 1936, care a declanșat războiul civil spaniol.

Sanjurjo a murit la Estoril, Portugalia, într-un accident aviatic, în timp ce se întorcea în Spania la 20 iulie 1936 într-un avion pilotat de Antonio Ansaldo.