László Lőrinczi (scriitor)

Pentru alte persoane cu același nume, vedeți László Lőrinczi (dezambiguizare).

Date personale
László Lőrinczi
Născut	21 ianuarie 1919 Țeline, România
Decedat	18 decembrie 2011 (92 de ani) Settimo San Pietro, Sardinia, Italia
Părinți	Ferenc Lőrinczi[*]
Frați și surori	Ferenc Lőrinczi[*]
Căsătorit cu	Liana Pasquali
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor traducător
Limbi vorbite	limba română limba rusă limba franceză limba occitană limba engleză limba spaniolă limba italiană limba maghiară
Modifică date / text

László Lőrinczi (n. 21 ianuarie 1919, Țeline, Brădeni, Sibiu, România – d. 18 decembrie 2011, Settimo San Pietro, Sardinia, Italia) a fost un poet, jurnalist și traducător maghiar din România. A fost fiul lui Ferenc Lőrinczi (1884-1953) și fratele mai mic al lui Ferenc Lőrinczi (1916-1980).

Biografie

Lőrinczi a absolvit Colegiul Reformat din Cluj (1937), apoi Facultatea de Drept din Cluj (1941), iar mai târziu a urmat studii de filosofie și economie în Italia. A lucrat ca judecător stagiar la Tribunalul Cluj (1942-1946), secretar cultural al Magyar Népi Szövetség la București (1946-1949), redactor fondator al Editurii de stat pentru literatură și artă (1949-1951), colaborator la Romániai Magyar Szó și Művelődési Útmutató. În 1947 s-a mutat, împreună cu familia, la București. A lucrat până la pensionarea sa în 1981 ca director al redacției bucureștene a ziarului Új Élet. Începând din 1990 a fost colaborator la Valóság.

A fost un traducător reputat al literaturii române în limba maghiară, fiind autorul, printre altele, a unei traduceri a romanului Baltagul al lui Mihail Sadoveanu, care a fost publicată în 1960.^[1] A tradus, de asemenea, poezii scrise de Giuseppe Ungaretti, Cesare Pavese, Salvatore Quasimodo, precum și romanul Todo modo de Leonardo Sciascia. În 1963 a redactat o antologie multilingvă Arghezi-Brecht-Quasimodo.

László Lőrinczi a fost căsătorit cu harpista italiană Liana Pasquali, cu care a avut o fiică pe nume Marinella Lőrinczi, care a predat mai târziu la Universitatea din Cagliari.^[1] A frecventat cercul de studii italiene, fiind prieten cu profesorul Marco Cugno, cu care a păstrat o relație timp de zeci de ani.^[1] László Lőrinczi s-a mutat în anul 1998 pe insula Sardinia.^[1]

Scrieri

A szerető (comedie în trei acte, 1957);
Itáliai napok (1966);
Lépések visszhangja (1973);
Utazás a Fekete Kolostorhoz (1975);
Hazatérés Lucaniából (Cluj, 1982);
Közvetítő (eseuri, 1987);
Zöngés napló. Kriterion, București, 1997;
Második Napló (Best Company), 2001;
A lehetetlen kísérlet: Pier Paolo Pasolini árnyékában (Settimo San Pietro, 2002);
Sárból vétettél (roman, Cluj, 2005);
A Rhapsody fedélzetén (povestiri, Cluj, 2006);
Szomszédok (roman, Cluj, 2010);
Üzenetek Erdélybe (eseuri și note, Cluj, 2010);
Az alázat ünnepei (o selecție de traduceri literare, ediție bilingvă, Cluj, 2010);
Három dráma (Cluj, 2011);
Utazás a Fekete Kolostorhoz (ediția a III-a, revizuită, Cluj, 2011).

Traduceri din limba română

Francisc Munteanu: A feleség, roman (1955)
Mihail Sadoveanu: A Nyestfiak (Frații Jderi), trilogie (1956)
Mihail Sadoveanu: A balta (Baltagul), roman (1960)
Mihail Sadoveanu: A parasztkapitány (Neamul Șoimăreștilor), roman (1969)
Mihail Sadoveanu: Inasévek (Anii de ucenicie) (1980)
George Călinescu: Egy furcsa lány (1964)
Tudor Arghezi: Boldogasszony mosolya (1972)
Tudor Arghezi: Szomjas vagyok, poeme (1980)

Note

^ ^a ^b ^c ^d „In memoriam Marco Cugno”, Orizzonti culturali italo-romeni. Orizonturi culturale italo-române (7), iulie 2012, accesat în 19 octombrie 2020

Bibliografie

Romániai magyar irodalmi lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés III. (Kh–M).. Coord. Dávid Gyula. București: Kriterion. 1994. ISBN 9732603690
Romániai magyar ki kicsoda : 1997. Oradea, 1996. Lőrinczi László szócikkét lásd 367. p. ISBN 973-97980-0-4
http://www.hargitakiado.ro/cikk.php?a Arhivat în 5 februarie 2017, la Wayback Machine.

Lectură suplimentară

Kakassy Endre: Sadoveanu magyarul. Korunk 1957/4.
Jánosházy György: Boszorkánykörben. Korunk 1958/4.
Pascu, Petre: Arghezi într-o nouă versiune maghiară. Viața Românească 1964/7.
László Gáldi: Romániai magyar fordítás-triptichon (Arghezi-Brecht-Quasimodo). Nagyvilág, Budapest, 1965/1.
Deák Tamás: Itáliai napok. Utunk, 1967/16.
Beke György: Tolmács nélkül. 1972. 290-305;
Beke György: Az író megbízólevele. A Hét, 1979/4.
Adonyi Nagy Mária: A gondolat útján. Utunk, 1973/22.
Franyó Zoltán: Lőrinczi László zarándokútjai a Fekete Kolostorhoz. Előre, 1975. április 6.
Bárczi Géza: Emlékek egy könyv olvasása közben. Irodalomtörténet, Budapest, 1976/1.
Balogh Edgár: Köszöntjük Transsylvanus Viatort. Igaz Szó, 1979/1.
Gálfalvi Zsolt: Özönvíz után avagy Harag György következetessége. A Hét, 1982/45.
Marosi Péter: Varázsolt naturalizmus. Utunk, 1982/46.
Páll Árpád: Ősbemutató – negyedszázad múltán. Új Élet, 1982/24.
Pomogáts Béla: Közírás, úti rajz. Élet és Irodalom, Budapest, 1984. január 27.
Szász János: Napló az óvárosi arszlánokról. A Hét, 1985/15.

Legături externe

Romániai magyar irodalmi lexikon

[Orizonturiculturale.ro-1] „In memoriam Marco Cugno”, Orizzonti culturali italo-romeni. Orizonturi culturale italo-române (7), iulie 2012, accesat în 19 octombrie 2020

[1]