Limba sardă

Clasificare
Sardă sardu
Vorbită în	Italia
Regiuni	Sardinia
Număr de vorbitori	1,65–2,5 milioane
Sistem de scriere	alfabetul latin
Tipologie lingvistică	SVO
limbi indo-europene italice romanice romanice de sud sardă sardă
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	Sardinia
ISO 639-1	sc
ISO 639-2	srd
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	srd^[1]
SIL	SRD
Extras
Totu sos èsseres umanos naschint lìberos e eguales in dinnidade e in deretos. Issos tenent sa resone e sa cussèntzia e depent operare s'unu cun s'àteru cun ispìritu de fraternidade.
Dialectele limbi sarde
Puteți vizita Wikipedia în sardă.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Limba sardă (în sardă: limba sarda) este principala limbă vorbită în Sardinia, Italia și este considerată a fi cea mai conservatoare limbă romanică.

Datorită acestei istorii a insulei, care a fost izolată de continent pentru mii de ani, și doar în vremurile recente a fost mai ușor de comunicat cu continentul, a fost posibil să se mențină anumite caracteristici ale limbii latine vulgare arhaice dispărute în alte zone.

Una din caracteristicile acestei limbi este lipsa cuvintelor de origine greacă, care sunt prezente în toate celelalte limbi romanice.

De asemenea, limba sardă are și multe cuvinte care sunt mai apropiate de cele din limba română decât de latină sau italiană, deși influența acestor două limbi exercitată asupra sarzilor a durat sute de ani.

De exemplu :

Sardă	Română	Aromână	Italiană
agiutoriu	ajutor	agiutoru	aiuto
abba	apă	apã	acqua
cantigu	cântec	cãnticu	canzone
limba	limba	limba	lingua
giosso	jos (gios)	giosu	giu
tacca	pată		macchia
piticu, -ca	pitic, -ca	ficiu	piccolo
domo	casă	casã	casa

Istorie și influențe

Sardinia a fost colonizată de sarzi, care au migrat, ca și latinii din regiunea Dunării. A fost cucerită de Romani în 238 î.Hr., dar nu va fi considerată ca o provincie importantă și va fi părăsită, astfel că în secolul V, vandalii se vor așeza în această insulă, fiind apoi urmați de arabi. Aceștia vor avea o influență mică asupra limbii.

Insula va fi apoi sub influența Imperiului Bizantin, Spaniei, limba spaniolă influențând puternic limba, în special în domeniul administrativ.

Din 1861, Sardinia va fi atașată Italiei, dar în 1948 va o obține o oarecare autonomie, rămânând o regiune a Italiei.

Răspândire

Dialectele tradiționale ale limbii sarde se folosesc pe tot teritoriul Sardiniei cu excepția orașelor Algguer unde se vorbește o catalană veche și în San Pietro și San Antioco unde se vorbesc un grai al limbii ligure.

Dialecte

Limba sardă propriu-zisă se împarte în două dialecte:

sardă logudoreză (sardu logudoresu) care este vorbită în jumătatea nordică a insulei și care cuprinde la rândul său două graiuri printre care și sarda nogureză, graiul cel mai conservator al limbii sarde care se aseamănă cel mai bine cu limba latină dintre toate limbile romanice.
sardă campidaneză (sardu campidanesu) este dialectul cu cei mai mulți vorbitori și este răspândit în jumătatea sudică a insulei.

Dialectele sasarez (sassaresu) și galurez (gadduresu), în mod tradițional sunt considerate dialecte ale limbii sarde dar ca structură gramaticală se aseamănă mai mult cu limba corsicană. Dialectul galurez este vorbit în extremitatea nord-vestică a insulei și este înrudit cu graiurile meridionale ale limbii corsicane. Dialectul sasarez este vorbit în extremul nord-vest al Sardinei și reprezintă o formă de trecere de la dialectul galurez la cel logudorez.

Recunoaștere oficială

Limba sardă a fost recunoscută prin legea regională Nº 26 din 15 octombrie 1997 ca a doua limbă oficială a Sardinei, după limba italiană.

Codurile ISO 639-3 sunt:

pentru sarda capidaneză "sro"
pentru sarda logudoreză "src"
pentru dialectul galurez "sdn"
pentru dialectul sasarez "sdc"

Comparații lexicale

Numerele în dialectele Continuum dialectal sardo-corsican din Sardinia:

GLOSA	Sardă		Corsicană
GLOSA	Logudoreză	Campidaneză	Galureză	Sasareză
'1'	unu / una unu / una	unu / una unu / una	unu / una unu / una	unu / una unu / una
'2'	duɔs / duas duos / duas	duzu / duas duus / duas	dui dui	dui dui
'3'	tɾɛs tres	tɾɛsi tresi	tɾe tre	tɾe tre
'4'	batˑɔɾ bat(t)or	kwatˑɾˑu cuat(t)ru	katːɾu cuattru	kwatːɾu quattru
'5'	kimbɛ chimbe	ʧiŋku cincu	ʧiŋku cincu	ʦiŋku tzincu
'6'	sɛs ses	sɛsi ses	sɛi sei	sɛi sei
'7'	sɛtˑɛ set(t)e	sɛtˑi set(t)i	sɛtːi setti	sɛtːi setti
'8'	ɔtˑɔ ot(t)o	ɔtˑu ot(t)u	ɔtːu ottu	ɔtːu ottu
'9'	nɔɛ noe	nɔi noi	nɔi noi	nɔβi nobi
'10'	dɛɣɛ deghe	dɛʒi dexi	dɛʧi deci	dɛʧi deci

Dialectele logurdanez și campidanez se disting pentru că au forme de masculin și feminin pentru numerele '1' și '2'.

Tabel de comparație între limbile romanice:

Latină	Franceză	Asturiană	Italiană	Spaniolă	Occitană	Catalană	Aragoneză	Portugheză	Galiciană	Română	Sardă	Retică/Reto-Romană	Corsicană	Siciliană
CLAVE	clef/ clé	llave	chiave	llave	clau	clau	clau	chave	chave	cheie	crai/ jae	clav	chjave/ chjavi	chiàvi
NOCTE(M)	nuit	nueche	notte	noche	nuèit/ nuèch	nit	nueit	noite	noite	noapte	notti	notg/not	notte/notti	notti
CANTARE	chanter	cantar	cantare	cantar	cantar	cantar	cantar	cantar	cantar	cântare	cantai	chant/cant	cantà	cantàri
CAPRA	chèvre	cabra	capra	cabra	cabra/ craba	cabra	craba	cabra	cabra	capra	craba	chavra	capra	capra
LINGUA	langue	llingua	lingua	lengua	lenga/ lengua'	llengua	luenga	língua	lingua	limbă	lingua/ limba	lingua	lingua	lingua
PLATEA	place	plaza	piazza	plaza	plaça	plaça	plaza	praça	praza	piață	pratza	plazza/plaz	piazza	chiazza
PONTE(M)	pont	ponte	ponte	puente	pònt	pont	puent	ponte	ponte	pod^[2] punte: „pod îngust”, „pasarelă”	ponti	punt	ponte/ ponti	ponti
ECCLESIA,BASILICA(classical Lat.)	église	ilesia	chiesa	iglesia	glèisa	església	ilesia	igreja	igrexa	biserică	cheja/creia/ cresia	basilegna	ghjesgia	cresia
HOSPITALE(M)	hôpital	hospital	ospedale	hospital	espital/ espitau	hospital	espital	hospital	hospital	spital^[3] clinică^[4]	ispidale	hospital/clinica	spedale/ uspidali	spitàli
CASEUS lat. vulg.FORMATICU(M)	fromage	quesu	formaggio	queso	formatge	formatge	formache/ queso	queijo	queixo	brânză^[5] caș	casu	chaschiel	casgiu	furmàggiu/ caciu

Note

^ Language
^ Împrumut din slavă: podǔ. Vd. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007).
^ Împrumut din germană, Spital, latină, hospitale, franceză, hôpital. Vd. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)
^ Împrumut din franceză, clinique, germană, Klinik. Vd. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)
^ Cuvânt autohton.

Bibliografie

Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București - Chișinău ISBN 978-973-675-307-7

Legături externe

LimbaSarda.it

[96414f91692e3b9eba24dbc0dcb3fbf7-1] Language

[2] Împrumut din slavă: podǔ. Vd. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007).

[3] Împrumut din germană, Spital, latină, hospitale, franceză, hôpital. Vd. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)

[4] Împrumut din franceză, clinique, germană, Klinik. Vd. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)

[5] Cuvânt autohton.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]