Mycenaceae
Mycenaceae (Casper van Overeem, 1926) din încrengătura Basidiomycota în clasa Agaricomycetes și ordinul Agaricales[1][2] este o familie foarte mare de ciuperci saprofite, multe necomestibile, împărțită conform Catalogue of Life în 26 de genuri acceptate cu mai mult de 1750 specii (20 mai 2024),[3] din care multe trăiesc și în Europa. Cel mai mare în familie, din care se trage și tipul de gen, este Mycena. Bureții apar de la câmpie la munte din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie).[4][5]
| Mycenaceae | |
|---|---|
| |
| Mycena pura (ridichioare, bureciori rozacei) | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Basidiomycota |
| Clasă: | Agaricomycetes |
| Ordin: | Agaricales |
| Familie: | Mycenaceae Overeem (1926) |
| Genul tip | |
| Mycena (Pers.) Roussel (1806) | |
| Sinonime | |
Modifică text  |
|
Taxonomie
modificare
Familia a fost determinată de micologul neerlandez Casper van Overeem (1893-1927) în numerul XIV al jurnalului micologic Icones fungorum Malayensium din 1926,[6] fiind și numele curent valabil (2024).
Denumirea mai veche Mycénées a micologului francez Ernest Roze, de verificat în volumul 23 al jurnalului micologic francez Bulletin de la Société Mycologique de France din 1876,[7] a fost descrisă în limba franceză în loc de cea latină. De aceea taxonul a fost declarat nomen invalidum, conform Art. 32.1(c) (respectiv Art. 18.4 al Codului Melbourne) al comisiei de nomenclatură, deși descrierea fusese corectă. Taxonul Panellaceae creat de micologul german Walter Jülich (n. 1942)[8] este acceptat drept sinonim.
Numele de familie este derivat de la numele generic Mycena ce înseamnă în limba greacă veche (greacă veche μύχης=ciupercă, burete).[9]
Descriere
modificare
Genurile familiei sunt ciuperci gregare, cu o pălărie inițial conică sau în formă de clopot, apoi aplatizată. Lamelele sunt în mod normal subțiri până groase (unele în formă de plasă) cu lamele intermediare de lungime diferită, devenind cu avansarea în vârstă bombate. Piciorul preponderent fragil poate fi în unele cazuri și elastic până rigid.
Pulberea sporilor est aproape mereu albă. Cheilocistidele (cistide de pe muchia lamelor) sunt mereu prezente, dar pleurocistidele (cistide laterale pe lamele) lipsesc la unele ciuperci ale genelor ori sunt rare.[10]
Între speciile familiei există 45 de sorturi luminescente.[11]
A mai existat o specie din această familie pe insula Hispaniola în Republica Dominicană acum extinsă, anume Protomycena Hibbett, Grimaldi & Donoghue (1997)[12]
Genurile familiei
modificareConform Catalogue of Life,[13] 26 de genuri sunt acceptate (20 mai 2024),[3] anume:
|
|
Genurile familiei în imagini (selecție)
modificare-
Amparoina -
Atheniella -
Cruentomycena -
Dictyopanus -
Favolaschia
-
Filoboletus -
Galactopus -
Heimiomyces -
Hemimycena -
Hydropus
-
Insiticia -
Mycena -
Mycopan -
Panellus
-
Resinomycena -
Roridomyces -
Tectella -
Xeromphalina
Note
modificare- ^ Index Fungorum
- ^ MycoBank
- ^ a b https://www.catalogueoflife.org/data/search?TAXON_ID=D22&rank=genus&status=accepted&status=provisionally%20accepted Catalogue of Life
- ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Fungal Families of the World”, ed. A 10-a, Editura CAB International, Wallingford 2008, p. 446, ISBN 978-0-85199-826-8
- ^ John Webster, Roland Weber: „Introduction to Fungi”, Editura Cambridge University Press, New York 2007, cap. 19.4.10, ISBN 978-0-521-80739-5
- ^ Casper van Overeem: „Mycenaceae”, în: „Icones fungorum Malayensium”, nr. 14, Editura Mykologisches Museum in Weest, Viena 1926
- ^ Roze: „Mycénées”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 23, Paris 1876, p. 109
- ^ Walter Jülich: „Panellaceae”, în: „Bibliotheca Mycologica”, vol. 85, 1982, p. 382
- ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, ed. a 5-a, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1837, p. 580
- ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Fungal Families of the World”, ed. A 10-a, Editura CAB International, Wallingford 2008, p. 446, ISBN 978-0-85199-826-8
- ^ Arun Arya, Katerina Rusevska: „Cultivation and Applications of Mushrooms”, Editura Springer Nature Singapore, Singapore 2022, p. 553, ISBN: 978-981-16-6257-7
- ^ Hibbett DS, Grimaldi DS, Donoghue MJ : „Fossil mushrooms from Miocene and Cretaceous ambers and the evolution of Homobasidiomycetes”, în: „American Journal of Botany”, vol. 84, nr. 8, 1997, p. 981-999
- ^ Catalogue of Life
Bibliografie
modificare- Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura Harper Collins, Chicago 1995, ISBN: 978-00022-0025-7
- Geoffrey Kibby: „Mushrooms and Toadstools of Britain & Europe”, vol. 2, Editura Geoffrey Kibby, 2020, ISBN: 978-095-7209-44-2
- Thomas Læssøe & Jens H. Petersen: „Fungi of Temperate Europe”, Editura Princeton University Press, Princeton 2019, ISBN-13: 978-0691-18037-3
- Pat O'Reilly: „Fascinated by Fungi”, Editura First Nature, 2011, ISBN: 978-095-6054-43-2
- Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
- Paul Sterry & Barry Hughes: „Collins Complete guide to British Mushrooms and Toadstools”, Editura HarperCollins Publishers, New York 2009, ISBN: 978-000-72-3224-6
- Elsa Wood, Jon Dunkelman: „Grassland Fungi: a Field Guide”, Editura Monmouthshire Meadows Group, Monmouth 2017, ISBN: 978-095-76-4241-6
