Portal:Chimie
Pagina principală | Bun venit | Căutare | Manual de stil | Comunitate | Ajutor | Contact Căutare · Index · Cuprins · Categorii · Articole · Fișiere · Formate · Utilizatori · MediaWiki · Wikipedia · Pagini de Ajutor · Portaluri · Proiecte · Întreținere · Servicii · Unelte · Distincții
|
Chimie
Bine ați venit pe portalul de chimie. Chimia este știința materiei care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor și transformările la care se supun acestea. Chimia, provine din limba greacă χυμεία, ce reprezintă "studiu de lichide". Chimia modernă se axează pe studiul elementelor lumii și legăturile între acestea. În studiul materiei, chimia investighează de asemenea și interacțiile cu energia (vezi fizică, biologie). Datorită diversității materiei, care este în principal formată din atomi, chimiștii studiază de cele mai multe ori felul în care atomii interacționează pentru a forma molecule și cum moleculele interacționează între ele. Vezi și Tabelul periodic al elementelor chimice, biografia selectată, rubrica curiozităților.
Articole selectate
Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care are formula chimică C6H12O6. Deși are aceeași formulă chimică, fructoza este diferită față de glucoză prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singură grupare de alcool primar, pe când fructoza are două grupări de alcool primar. Glucoza conține șase atomi de carbon și o grupă carbonil (specifică aldehidelor) și este numită uneori aldohexoză. În natură, în unele plante, glucoza există sub formă de structură aciclică; în altele, ea poate fi găsită sub formă ciclică. Teoretic, structura ciclică a glucozei apare în urma interacțiunii dintre grupa carbonil și grupele hidroxil de la carbonii cu numerele 4 și 5. Aceste interacțiuni sunt reacții de adiție a grupelor hidroxil amintite la grupa carbonil. În soluție apoasă, cele două forme se află în echilibru, și la un pH 7, forma ciclică este predominantă. mai citește...
- Alte articole de calitate: Acid ascorbic · Acid carboxilic · Alcooli · Azot · Colecalciferol · Ergocalciferol · Magneziu · Retinol
Biografie selectată
Joseph Priestley (13 martie 1733 - 6 februarie 1804) a fost un teolog, filosof natural, educator și teoretican politic englez care a scris peste 150 de lucrări. Lui Priestley îi este atribuită descoperirea oxigenului, pe care l-a izolat sub formă gazoasă, cu toate că și Carl Wilhelm Scheele și Antoine Lavoisier au reclamat descoperirea acestuia.[2] De asemenea, a avut contribuții importante în domeniul electrictății. În ceea ce privește activitatea sa ca teolog, a încercat să combine teismul, determinismul și materialismul.
În timpul vieții sale, reputația științifică majoră a lui Priestley a avut la bază contribuțiile foarte importante ale acestuia, printre care se numără inventarea apei gazoase, lucrările scrise despre electricitate și descoperirea unor gaze, cea mai faimoasă fiind cea numită de Priestley drept „aerul deflogisticat” (redenumit mai târziu oxigen). Totuși, fermitatea cu care a apărat teoriei flogisticului și a respins primii pași ai revoluției chimice l-au izolat de comunitatea științifică.
Știați că...
- ...că Aqua regia este unul din puținii reactivi care pot dizolva aur și platină?
- ...că în 1933, Ernest Rutherford a afirmat "Energia produsă prin sfărâmarea atomului este o treabă caraghioasă. Oricine se așteaptă la o sursă de energie din transformările acestor atomi vorbește aiureli."
Articole noi
Portaluri asemănătoare
Vezi și Portal:Biologie, Portal:Tehnologie sau Portal:Geografie.
Chimie știri
Este anul Articolelor de calitate din domeniul chimiei pe wikipedia. Puteți afla altele și aici: Proiect:Chimie Articole propuse pentru AC:
Și, în viitor, și:
Imagine selectată
Citate
Chimie liste
Categorii
Ramuri clasice ale chimiei
Ramuri noi si ramuri interdisciplinare:
WikiProiecte
Lucruri pe care le poți face
Articole cerute:
Chimie teme
duritatea apei
Legături externe
Tabelul periodic al elementelor chimice
Grupă → | 1 I A |
2 II A |
3 III B |
4 IV B |
5 V B |
6 VI B |
7 VII B |
8 VIII B |
9 VIII B |
10 VIII B |
11 I B |
12 II B |
13 III A |
14 IV A |
15 V A |
16 VI A |
17 VII A |
18 VIII A | ||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Perioadă | ||||||||||||||||||||
1 | 1 H |
2 He | ||||||||||||||||||
2 | 3 Li |
4 Be |
5 B |
6 C |
7 N |
8 O |
9 F |
10 Ne | ||||||||||||
3 | 11 Na |
12 Mg |
13 Al |
14 Si |
15 P |
16 S |
17 Cl |
18 Ar | ||||||||||||
4 | 19 K |
20 Ca |
21 Sc |
22 Ti |
23 V |
24 Cr |
25 Mn |
26 Fe |
27 Co |
28 Ni |
29 Cu |
30 Zn |
31 Ga |
32 Ge |
33 As |
34 Se |
35 Br |
36 Kr | ||
5 | 37 Rb |
38 Sr |
39 Y |
40 Zr |
41 Nb |
42 Mo |
43 Tc |
44 Ru |
45 Rh |
46 Pd |
47 Ag |
48 Cd |
49 In |
50 Sn |
51 Sb |
52 Te |
53 I |
54 Xe | ||
6 | 55 Cs |
56 Ba |
* |
72 Hf |
73 Ta |
74 W |
75 Re |
76 Os |
77 Ir |
78 Pt |
79 Au |
80 Hg |
81 Tl |
82 Pb |
83 Bi |
84 Po |
85 At |
86 Rn | ||
7 | 87 Fr |
88 Ra |
** |
104 Rf |
105 Db |
106 Sg |
107 Bh |
108 Hs |
109 Mt |
110 Ds |
111 Rg |
112 Cn |
113 Nh |
114 Fl |
115 Mc |
116 Lv |
117 Ts |
118 Og | ||
* Lantanide | 57 La |
58 Ce |
59 Pr |
60 Nd |
61 Pm |
62 Sm |
63 Eu |
64 Gd |
65 Tb |
66 Dy |
67 Ho |
68 Er |
69 Tm |
70 Yb |
71 Lu | |||||
** Actinide | 89 Ac |
90 Th |
91 Pa |
92 U |
93 Np |
94 Pu |
95 Am |
96 Cm |
97 Bk |
98 Cf |
99 Es |
100 Fm |
101 Md |
102 No |
103 Lr |
Metale alcaline2 | Metale alcalino-pământoase2 | Lantanide1,2 | Actinide2 | Metale de tranziție2 |
Metale de post-tranziție | Metaloizi | Nemetale | Halogeni3 | Gaze nobile3 |
2Metalele alcaline, metalele alcalino-pământoase, metalele de tranziție și de post-tranziție, actinidele și lantanidele se numesc împreună "metale."
3Halogenii și gazele nobile sunt și ele nemetale.
Starea de agregare la condițiile normale de temperatură și presiune
- cele cu numărul atomic scris în roșu sunt gaze;
- cele cu numărul atomic scris în albastru sunt lichide;
- cele cu numărul atomic scris în negru sunt solide.
Răspândirea elementelor în natură
- cele cu chenar continuu au izotopi mai vechi decît Pământul;
- cele cu chenar întrerupt provin din dezintegrarea altor elemente și nu au izotopi mai vechi decât Pamântul;
- cele cu chenar punctat sunt obținute artificial (elemente sintetice);
- cele fără chenar au fost prezise teoretic, dar nu au fost descoperite încă.
Asociația Wikimedia
Note
- ^ McLachlan (1983), 28–30.
- ^ Kuhn, 53–60; Schofield (2004), 112–13. The difficulty in precisely defining the time and place of the "discovery" of oxygen, within the context of the developing chemical revolution, is one of Thomas Kuhn's central illustrations of the gradual nature of paradigm shifts in The Structure of Scientific Revolutions.