Portal:Sistemul solar

Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.

În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.

Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.

Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.

Mai mult despre...

modificare

Articol selectat — schimbă articolul

Ceres este o planetă pitică situată în centura de asteroizi și amplasată între orbitele planetelor Marte și Jupiter. A fost primul asteroid descoperit la 1 ianuarie 1801, de către Giuseppe Piazzi la Observatorul Astronomic din Palermo, Sicilia, și anunțat ca fiind o nouă planetă. Ulterior, Ceres a fost clasificat ca asteroid și apoi ca planetă pitică, fiind singurul care se află întotdeauna în interiorul orbitei lui Neptun.

Din cauza dimensiunii relativ mici, luminozitatea lui Ceres este prea slabă pentru a fi observată cu ochiul liber, cu excepția unui cer extrem de întunecat. Magnitudinea sa aparentă variază între 6,7 și 9,3, atingând un maxim la opoziție (când este cel mai aproape de Pământ) o dată la fiecare perioadă sinodică de 15-16 luni terestre. Drept urmare, caracteristicile suprafeței sale sunt abia vizibile chiar și cu cele mai puternice telescoape, iar despre Ceres se știa foarte puțin până când nava spațială Dawn a NASA s-a apropiat de Ceres pentru misiunea sa orbitală din 2015.

Datorită datelor transmise Dawn a fost determinată alcătuirea lui Ceres, astfel, scoarța reprezentând un amestec de gheață și minerale hidratate, cum ar fi carbonați și argilă. În ianuarie 2014, au fost detectate emisii de vapori de apă în jurul lui Ceres, creând o atmosferă subțire și tranzitorie, cunoscută sub numele de exosferă, ceea ce a fost neașteptat, deoarece vaporii sunt de obicei o caracteristică a cometelor, nu a asteroizilor.

citește mai mult...

modificare

Biografie selectată — schimbă articolul

Johannes Kepler (n. 27 decembrie 1571 – d. 15 noiembrie 1630) a fost un astronom, matematician, astrolog german. Este o figură cheie a Revoluției științifice din secolul al XVII-lea, cunoscut mai ales pentru legile sale privind mișcarea planetelor și pentru cărțile sale Astronomia nova, Harmonice Mundi și Epitome Astronomiae Copernicanae, influențându-l, printre alții, pe Isaac Newton, oferind una dintre bazele teoriei sale despre Legea atracției universale. Varietatea și impactul operei sale l-au făcut pe Kepler unul dintre fondatorii și părinții astronomiei moderne, ai metodei științifice, ai științei naturale și moderne.

Kepler a fost profesor de matematică la un seminar din Graz, unde a devenit un asociat al prințului Hans Ulrich von Eggenberg. Mai târziu, a devenit asistent al astronomului Tycho Brahe la Praga și, în cele din urmă, matematician imperial al împăratului Rudolf al II-lea și al celor doi succesori ai săi, Matia și Ferdinand al II-lea. De asemenea, a predat matematică la Linz și a fost consilier al generalului Wallenstein. În plus, a realizat lucrări fundamentale în domeniul opticii, fiind numit părintele opticii moderne, în special pentru lucrarea Astronomiae pars optica. De asemenea, a inventat o versiune îmbunătățită a telescopului refractant, telescopul Keplerian, care a devenit baza telescopului refractant modern, îmbunătățind totodată și designul telescopului proiectat de Galileo Galilei, care a menționat descoperirile lui Kepler în lucrarea sa.

Kepler a trăit într-o epocă în care nu exista o distincție clară între astronomie și astrologie, dar exista o diviziune puternică între astronomie (o ramură a matematicii în cadrul artelor liberale) și fizică (o ramură a filozofiei naturale).

Mai mult despre...

modificare

Categorii

modificare

Sistemul solar liste

Lista planetelor sistemului solar

Lista sateliților naturali ai lui Jupiter

Lista sateliților naturali ai lui Saturn

Lista sateliților naturali ai lui Uranus

Lista sateliților naturali ai lui Neptun

Lista sateliților naturali ai lui Pluton

modificare

Lucruri pe care le poți face

Articole care trebuie urgent îmbunătățite:

modificare

Știați că — schimbă articolul

...că, deși NASA credea inițial că pe planeta Venus (foto) există doar un singur dom cu margini festonate, de atunci au descoperit sute de astfel de domuri?
...că bătălia de la Szkłów din 1654 a avut loc în timpul unei eclipse de soare?
...că trăsătura dominantă din cadrilaterul Shakespeare este Caloris Planitia, cu o lățime de 1300 km, cel mai mare și cel mai bine conservat bazin de impact de pe Mercur observat de nava spațială Mariner 10?
...că forma aproape circulară a mlaștinii Lukanga, o zonă umedă care se întinde pe o suprafață de 2.600 km² în provincia centrală din Zambia, a dus la speculații că ar putea fi un crater format de impactul unui meteorit?
...că „Teoria corpului contondent” a inginerului Harvey Allen de la NASA a făcut posibilă proiectarea scuturilor termice care au protejat astronauții de pe Mercury, Gemini și Apollo?

modificare

Imagine selectată — schimbă imaginea

Răsărit de Pământ, prima ocazie în care oamenii au văzut că Pământul că se ridică deasupra suprafeței Lunii, fotografie făcută în timpul misiunii Apollo 8 la 24 decembrie 1968. Această priveliște a fost văzută de echipaj la începutul celei de-a patra orbite în jurul Lunii, deși prima fotografie făcută a fost în alb-negru. Rețineți că Pământul este în umbră aici. Fotografia unui Pământ complet luminat va fi realizată de misiunea Apollo 17.