Portal:Ungaria

Portal Ungaria

Drapelul Ungariei

Drapelul Ungariei este format din trei benzi orizontale de dimensiuni egale, în culorile roșu, alb și verde. Roșu = putere, Alb=fidel, verde=speranță. în perioada revoluției maghiare de independență din 1848 împotriva habsburgilor unul dintre intervențiile maghiare a fost a restabili vechiul drapel . În 21 aprilie 1848 a fost aprobat prin lege vechiul drapel cu stema Kossuth la mijloc. După înfrăngere a fost interzis folosirea vechiului drapel. Începâd din 1867 drapelul vechi a devenit oficial, în 1945 iarăși a fost o mică modificare stema era mai mică potrivit cu drapelul actual, între 1945 și 1949 drapelul maghiar era fără coroană, numit "Stema-Kossuth", între 1949 și 1956 drapelul era cu stema sovietică la mijloc. În perioada revoluții maghiare din 1956 revoluționarii au ars stema sovietică în felul acesta drapelul a ramas găurit la mijloc, iar guvernul Imre Nagy a restabilit din nou drapelul cu coroana la mijloc. În 1957 s-a pus stema numită "stema-Kádár" cu stele roși, în mod oficial nu era folosit, a ramas drapelul fără coroană, după cădera comunismului drapelul a ramas neschimbat.

Actualitate Ungaria

Adio, Ferenc Puskás!

9 Decembrie 2006. Zi de doliu național în Ungaria, dar și în inimile tuturor iubitorilor sportului rege. Ziua în care Ferenc Puskás, legenda fotbalului maghiar și internațional, este condus pe ultimul său drum. Golgheterul secolului 20 a decedat pe 17 noiembrie 2006, la vârsta de 79 de ani, după ce timp de șase ani s-a luptat cu boala Alzheimer. Astăzi, lumea fotbalului își ia adio de la Ferenc Puskás, în cadrul unei ceremonii organizată pe stadionul din Budapesta ce îi poartă numele. Puskás s-a născut pe 2 aprilie 1927, în cartierul Kispest, din Budapesta, și și-a început cariera la echipa locală AC Kispest, unde tatăl său îi era antrenor. În noiembrie 1943 avea să debuteze la echipa de seniori, într-un meci cu Nagyvarad, dând startul carierei celui mai prolific golgheter din lume, înscriind 357 de goluri în 349 de partide, pentru formația sa de club. În 1949, Kispest avea să fie preluat de Ministerul Apărării din Ungaria, devenind clubul armatei și schimbându-și numele în Honved. Puskas avea să devină în scurt timp maior și principalul artizan al celor cinci titluri de campioană câștigate de Honved.În 1956, Honved s-a calificat în Cupa Campionilor Europeni, unde în prima rundă întâlnea Atletico Bilbao. Honved a pierdut jocul din deplasare cu scorul de 2-3, dar înainte să apuce să dispute și manșa secundă, Revoluția ungară izbucnise în Budapesta. Jucătorii au refuzat să revină în țară și au disputat returul pe stadionul Heysel din Bruxelles. Meciul s-a încheiat 3-3, Honved fiind eliminată cu 6-5 din cupele europene, însă Puskas împreună cu alți jucători din națională s-au expatriat, fiind bineînțeles solicitați de cele mai mari cluburi europene. După câteva partide neoficiale disputate pentru RCD Espanyol, Puskas a primit o suspendare de doi ani din partea UEFA. Au urmat câteva aventuri prin Austria și Italia, AC Milan și Juventus dorind să-l transfere, însă în 1958 a revenit în Spania și s-a alăturat clubului Real Madrid unde a jucat alături de alte legende ca Alfredo Di Stefano sau Raymond Kopa. Citește toată știrea

Video
Prințesa Diana

Americanii ii ascultau telefonul lui Lady Di

Nimeni nu a vrut sa o ucida pe printesa Diana de Wells. Ancheta care a durat doi ani si a costat 8 milioane de dolari, conform presei britanice, nu a gasit nici o circumstanta suspecta a mortii printesei. Dovezile care sustin ca a fost un simplu accident de masina au fost furnizate de... Serviciul Secret al SUA. Americanii o spionau indeaproape pe printesa. Citește toată știrea

"Basescu la mana Parlamentului Parlamentul a adoptat ieri o hotarare prin care isi aroga dreptul ca, in cazul in care referendumul privind demiterea presedintelui nu va fi considerat valabil de Curtea Constitutionala, sa decida asupra procedurii de urmat si implicit, asupra soartei lui Traian Basescu. Senatorii si deputatii au adoptat o hotarare care include un amendament al deputatului PSD, Eugen Nicolicea, cu urmatorul continut: "In situatia in care Curtea Constitutionala constata ca nu au fost indeplinite conditiile prevazute de lege pentru valabilitatea referendumului, Parlamentul Romaniei va lua act de hotararea Curtii Constitutionale si va decide asupra procedurii de urmat". In aceste conditii, daca referendumul va fi declarat nevalabil de Curte, Parlamentul poate decide orice: de la organizarea unei alte consultari populare, pana la mentinerea lui Basescu suspendat pe motiv ca la urne nu s-au prezentat suficienti alegatori. Avand in vedere ca amendamentul pesedistului Nicolicea nu prevede clar ce poate si ce nu poate face Parlamentul intr-o asemenea situatie, orice varianta este posibila.

Hotararea Parlamentului, adoptata cu 238 voturi "pentru" din partea PSD, PNL, PRM, PC, doua "impotriva" si patru abtineri, stabileste si data de 19 mai pentru organizarea referendumului. Potrivit aceleiasi hotarari, campania electorala se va termina cu 24 de ore inaintea organizarii consultarii. Parlamentarii au mai stabilit intrebarea care va fi supusa votului la referendum, fiind introdus si numele lui Traian Basescu. "Sunteti de acord cu demiterea presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu?". Citește toată știrea

Geografie și Natură

Râuri

Râul Crasna Crișul Alb Crișul Negru Crișul Repede Dunăre Iza Râul Mureș Râul Someș Tisa Tur (râu)

Natură

Badacsony Bácska Puszta Hortobágy Kisalföld Szekszárd

Lacuri

Lacul Balaton - Lacul Velence - Marea Neusiedler (Fertő]

Orașe capitale de comitat

Budapesta - Debrețin - Pécs - Seghedin - Győr - Sopron - Miskolc — Lista orașelor din Ungaria

Istorie

Mass-media

Ziare

FOAIA românească - Săptămânal al Românilor din Ungaria

Informativ

Portale

Békéscsaba Debrecen Dunaújváros Eger Érd Győr Hódmezővásárhely Kaposvár Kecskemét Miskolc Nagykanizsa Nyíregyháza Pécs Salgótarján Sopron Szeged Székesfehérvár Szekszárd Szolnok Szombathely Tatabánya Veszprém Zalaegerszeg

Aeroport și transport

Transport

Metroul din Budapesta

Cultura & Muzică

Cultură

Traditie Maghiara

De la naștere la moarte omul străbate un drum alcătuit din cicluri existențiale și implicit cicluri rituale pe care și le respectă cu strictețe moștenite de la străbuni.

Nunta

Căsătoria este legată în mod direct de întemeierea familiei și dăinuirea neamului. Așadar dacă familia este alcătuită mixtă, româno-maghiară, tradițiile vor suferi modificări.

Căsătoria este o etapă fundamentală a existenței umane și necesară din punct de vedere social, una dintre cele care nu poate fi ocolită. În ceea ce privește încercarea de a afla cine va fi “alesul”, practica magic se împletește în mod ironic cu religia. Dacă fetele românce primesc de la preot busuioc pe care îl așază sub pernă în seara de 29 noiembrie și rostesc o rugăciune cu speranța de a-și visa sortitul, fetele din comunitatea maghiară, din zona Odorheiului Secuiesc, în noaptea de Anul Nou pun sub pernă o batistă cu sâmburii dintr-un măr (mărul trebuie să aibă doar 9 sâmburi). O condiție ca nunta să fie acceptată este religia, care trebuie să fie comună celor doi tineri. În această privință maghiarii sunt mai toleranți decât românii, acceptând cununia a doi tineri de religii diferite . Mai importantă este etnia celor doi tineri, căsătoria mixtă greu acceptată, poate după foarte mulți ani de insistențe ale tinerilor Tinerii care urmează să se căsătorească se numesc logodnici la români și promiși la maghiari. În comunitățile maghiare fata, împreună cu familia ei, merge la băiat acasă pentru ai cunoaște familia, obiceiul poartă numele de haztüznézö. Înainte exista obiceiul ca familia fetei să se uite la grămada de bălegar din spatele grajdului. Cu cât grămada era mai mare, cu atât familia era mai înstărită, motiv de bucurie fiindcă fata va intra într-o familie bogată (obiceiul se mai păstrează doar în localitățile izolate). După stabilirea nașilor, în comunitatea maghiară se alege starostele, szószóló (în limba maghiară), vorbitorul, care va organiza ceremonia de la un capăt la altul, va anunța căsătoria în comunitate, va face strigările și orațiile în timpul nunții. Starostele poartă un steag împodobit cu flori, panglici și grâu în semn de belșug. În cazul ceremonialului marital, indiferent dacă este vorba de români sau maghiari, se pot distinge aceleași etape mari : chemarea, gătitul miresei, iertăciunile, plecarea miresei, cununia, întoarcerea de la cununie, masa, răpirea miresei, scoaterea zestrei și cinstirea mirilor. Până nu de mult tinerii maghiari care se căsătoreau purtau costumele naționale numite szekelyruha,haine secuiești, dominate de culorile alb și roșu. Cununa purtată pe cap era diferită de voalul care se poartă azi, era de culoare roșie ornamentată cu perle albe și panglici de aceeași culoare (alb și roșu). Cererea miresei se face de către staroste sau nași în comunitatea maghiară iar încredințarea se face de către tatăl fetei în ambele cazuri. Se alcătuiește alaiul după ce mireasa primește buchetul în cazul comunității maghiare muzicanții merg în față și în spate la comunitatea maghiară. Imediat după ce se iese din curtea miresei tinerii din sat leagă drumul, practică păstrată în ambele comunități a suferit slabe modificări, folosind alte obiecte pentru legatul drumului, car cu boi, panglica albă sau închiderea porții. La maghiari nu mirele, ci mireasa, este supusă unei probe, ea trebuie să răspundă la câteva întrebări, adesea legate de viața intimă. Dacă legătorii sunt mulțumiți de răspunsuri mireasa va tăia panglica și-și vor continua drumul (tăierea panglicii simbolizează trecerea de la viața de fată la cea de femeie, de la un grup social la altul). La maghiari apar la mijlocul nunții mascații care aduc o mireasă falsă ce urmărește să fure mirele iar dacă acesta nu este ademenit ei vor fura mireasa, apoi el o poate răscumpăra cu bani sau obiecte și o va plimba pe brațe de bucurie în pași de dans prin sala de nuntă. După miezul nopții mireasa își va schimba rochia din roșu în albastru semn că a trecut în rândul femeilor. În județul Mureș se mai păstrează încă un obicei privind castitatea miresei. Mirii sunt conduși de alți tineri necăsătoriți care intră în dormitorul nupțial și lovesc tinerii căsătoriți cu strujeni de porumb pentru ca aceștia să coboare din pat și ei să vad cearceaful. Ei cântă așa: Cucuruz cu foaia-n sus Țucu-i ochii cui te-o pus Că te-o pus cu patru boi Șucu-i ochii amândoi Că te-o pus cu patru vaci Țucu-i ochii ei cei dragi Cucuruz, stai la săpat Ca mândra la sărutat Cucuruz, stai la plivit Ca mândruța la iubit Cucuruz stai la cules Ca mândruța l-o ales Hai, hai mândra mea Țucui ochii cui o vrea

Stropitul - de Paști

Obiceiul udatului (stropitului) în cea de a doua zi de Paști a fost adus în Evul Mediu de sașii din zona Sibiului. De aici, el s-a răspândit în toate zonele locuite de germani. Apoi tradiția a fost preluata de maghiarii lutherani, iar mai târziu s-a raspândit în toate comunitățile maghiarofone, indiferent de religie. În cele din urma, el a fost adoptat și de români. Cetele de stropitori cutreiera satele și le stropesc pe fetele de măritat ori pe tinerele soții cu parfum și le urează sa nu se „ofilească”. Ei rostesc o urare în versuri în care tinerele sunt asemuite florilor. Stropitorii sunt răsplătiți cu oua roșii, cozonac, vin și țuică. Ei sunt invitați cel mai adesea și la masa, unde sunt serviți cu friptura de miel ori cu sarmale. Cu aceasta ocazie, udătorii obișnuiesc sș spună o scurta poezie, prin care cer permisiunea de a uda femeile și fetele: „Am fost într-o pădure verde

Am văzut o viorea albastră
Care stătea să se ofilească?

Îmi dați voie sa o stropesc?"

(Originalul în limba maghiara:

Zold erdoben iartam? Kek ibolyat lattam

El akart hervadni? Meg szabad-e locsolni?).

Într-un coș cu viorele, Cântă două păsărele Păsările ciripesc Îmi dați voie sa stropesc?

Drept recompensa "stropitorilor" (udatorilor) le sunt oferite dulciuri, oua rosii si vin, iar baietilor, li se ofera bani, in loc de vin. Obiceiul stropitului in cea de a doua zi de Pasti este practicat astazi si in comunitatile romanesti din majoritatea localitatilor judetului Arad, preluat fiind de la cei cu care convietuiesc impreuna pe aceste meleaguri, din vremuri stravechi Acestia plecau dis de dimineata de acasa, imbracati in straie de sarbatoare si se opreau prima data la rudele apropiate iar mai apoi la cunostinte si prietene. Pe langa stropit se faceau si urari de sanatate, iar in schimb se primeau oua rosii si palinca. Ritualul stropitului se termina seara tarziu, cand barbatii care au fost la stropit ajungeau acasa cu plasa plina de oua rosii. Se spune ca femeile care sunt stropite cu parfum in a doua zi de Pasti au noroc tot anul, iar barbatilor care uita de acest obicei nu le va merge bine multa vreme. Conform credintei religioase, obiceiul isi are radacinile in faptul ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Iisus care aduceau vestea invierii Domnului.

Obiceiul stropitului își are originea în perioada precreștina ca simbol al vieții și fertilității și a fost practicat de mai multe popoare germanice. Acest obicei se mai regăsește numai în Ardeal la comunitatea maghiară și care a fost adoptat în anumite locuri și de romani, acest obicei se practică în a doua zi de Paște. În Transilvania mersul cu stopitului s-a practicat și la familiile nobiliare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, după care a rămas numai în mediul rural. O data cu trecerea timpului obiceiul s-a modernizat, iar dacă în trecut se folosea apă, astăzi se folosește parfum sau apă de colonie. Băieții se adună în grupuri după care merg la fete acasă, unde întreaba părinții fetelor dacă primesc cu "udatul", adresând formula: “Am auzit că aveți un trandafir, am venit să-l udăm, ca să nu se ofilească.” Baieții stropesc fata cu parfum după care sunt răsplătiți cu: oua roșii, băutura și prăjituri. Iar seara se organizaeza pentru toti tinerii o petrecere.

Traditia stropitului este legata de cinstirea mironositelor care, mergand la mormantul Mantuitorului pentru a-l unge cu uleiuri aromate, au descoperit miracolul Invierii lui Iisus. La romani, se mai pastreaza si astazi, obiceiul fiind preluat de la maghiari si practicat atat la sate, cat si la oras. In cateva dintre satele harghitene, foarte putine la numar, in special in zona Corundului, traditia se pastreaza ca un vechi ritual, mostenit din tata in fiu. Potrivit acestuia, stropitul se pregateste cu cateva saptamani inainte, baietii isi aleg un conducator, care merge din casa in casa, pentru a sti, din vreme, daca vor fi primiti de gazde si cum sa-si imparta timpul pentru a nu omite vreo gospodarie in care femeile isi asteapta stropitorii. Fiecare grup isi alege trei purtatori de cuvant - unul rosteste salutul, altul este responsabil cu urarile, scurte poezioare premergatoare stropitului: "Lumea-ntreag-am colindat/ Dupa o fata de maritat./ Am gasit o mandra floare / In lume pereche n-are./ Nu o las sa se-ofileasca / O stropesc ca sa-nfloreasca.". Cel de-al treilea recita urarea de ramas bun, urmata de binecuvantarea gazdelor. Prima stropita era fata cea tanara si abia apoi venea randul femeilor maritate. Urma dansul, in timpul caruia fata punea la palaria alesului o floare cautata cu grija, pe care acesta urma sa o poarte la slujba de la biserica, astfel incat tot satul afla care este legatura dintre ei. Potrivit traditiei, floarea alba simboliza o legatura serioasa si atasament profund, cea roz - dragoste la inceput de drum, iar cea rosie - indiferenta. Trecerea timpului si-a lasat amprenta si asupra traditiei si, desi in zilele noastre barbatii "uda" cu parfumuri sau cu deodorante, stropitul ramane un prilej de bucurie care confera farmec celei de-a doua zi a Pastelui.

Sarbatori de iarna

Calendarul dulce

Sărbătorile de iarnă debutează la ungurii catolici împreună cu Adventul, un fel de început al postului de Crăciun, care însă durează numai patru săptămâni, față de șase, câte sunt la români. Numele de "Advent" provine din latină și a fost tradus în maghiară ca "Úrjövet", adică "Venirea Domnului". În prima zi, e obiceiul să se facă o cunună din cetini de brad, împodobită cu nuci poleite, conuri de brad aurite, funde roșii și patru lumânări. Pe rând, în fiecare duminică de până la Crăciun, se aprinde câte o lumânare. Adventul este sărbătorit în același chip și de credincioșii reformați, dar fără obligația de a posti în această perioadă.

Mai mult chiar, calviniștii unguri au preluat de la protestanții germani datina calendarului de Advent, obicei promovat și de fabricanții elvețieni de ciocolată: o cutie mare de bomboane, acoperită cu un carton colorat, care-l reprezintă pe Moș Crăciun, prevăzută cu mai multe ferăstruici, de unde copilul are voie să scoată în fiecare zi câte ceva: ba un marțipan, ba o caramea, ba o fondantă. Am văzut și cutii care aveau imprimate pe spatele fiecărei ferăstruici câte un mesaj, de obicei, versete din Evanghelie ori îndemnuri educative .

Sfântul Nicolae

Poartă numele de "Mikulás" (Miculaș) și vine în seara dinaintea zilei de Sfântul Nicolae. El cercetează ghetuțele puse de copii în fereastră. Moșul este însoțit de o ceată de drăcușori, care se numesc "Krampusz" (Crampus) ori, mai alintat, "Krampuszkák". Dacă ghetele ori cismulițele sunt văcsuite, atunci "Mikulás" le umple cu dulciuri, fructe exotice, nuci. Jucăriile au apărut mai recent, de când sărbătoarea cu pricina a căpătat renumele de "Kis Karácsony", adică de Crăciunul cel mic. În mod tradițional, Moșul le aducea doar dulciuri copiilor care-și ascultau părinții (vă întreb eu, cine a văzut babă frumoasă și copil cuminte ?). Odraslele neastâmpărate erau date pe mâna drăcușorilor, care-i băteau cu nuielușele de mesteacăn, ce poartă numele de "virgács" (virgaci).

Sfânta Lucia

E o zi magică. Gospodina intră noaptea în cotețul găinilor și tulbură somnul ouătoarelor cu următoarea formulă magică:

"Găinile mele tot câte-un ou, ou, ou, Ale altora doar cot, cot, cot."

Ori smulge un pai din acoperișul casei vecine și îl lipește pe partea laterală a cuptorului. Ca urmare, ei i se vor înmulți orătăniile, în aceeeași măsură în care va scădea numărul păsăretului din vecini. În același scop, se poate fura și o așchie de lemn, care se pune sub cuibul găinii.

La acțiunea de sporire a producției de ouă participă și tineretul. Copiii se strecoară până la gardul ce împrejmuiește ograda vecină și strigă:

"Aici mare să fie cotcodăceala, Iar la noi, ouă-n toată vara."

Bineînțeles, de obicei, afacerea se termină cu o păruială generală între copiii vecini.

Tot de Sfânta Lucia, cel care dorește să descopere vrăjitoarele din sat, se apucă să facă un scaun, care va fi isprăvit exact de Crăciun. Îndrăznețul trebuie să facă în fiecare zi câte o componentă, dar numai una, altfel lucrează degeaba, scaunul va fi unul obișnuit. De Crăciun, părțile se fixează cu cuie, cu grijă ca două bucăți să fie prinse doar de câte un singur cui, apoi curiosul merge cu el la biserică, se așază în pridvor și examinează lumea ce vine la slujbă.

Colindatul

Credincioși reformați au părăsit o seamă de obiceiuri. Cum perceptele religioase interzic cultul sfinților și reprezentarea chipului lui Iisus ori al lui Dumnezeu, calviniștii n-o sărbătoresc pe Sfânta Lucia și nici nu organizează cete de irozi, în schimb țin la mare cinste cântările și colindatul de Crăciun. Grupurile de colindători, formate numai din băieți, de obicei de vârstă școlară, trec pe la rude, pe la oamenii mai înstăriți, pe la oficialitățile din sat (preot, cantor, învățător, notar, etc.) și-i cheamă să se bucure de nașterea pruncului Iisus împreună cu ei. Unele colinde sunt cuprinse în cartea de cântări bisericești, altele, mai din prostime, sună uneori înduioșător de naiv, precum "Kis Karácsony, nagy Karácsony", unde se zice că dacă podul casei nu-i plin de cârnați, Crăciunul nici nu-i sărbătoare. Colindatul se face în tindă sau în curte, adesea în protestele vehemente ale dulăilor, ce se trezesc legați la căderea serii. Copiii sunt răsplătiți de obicei cu bani, dar mai primesc și dulciuri, nuci, mere ori portocale. Cine nu primește colindătorii, se poate trezi a doua zi de dimineață că nu mai are poartă și va fi nevoit să colinde toată ulița sau întreg hotarul ca să și-o regăsească.

Dansul de Crăciun

La începutul Adventului, flăcăii începeau niște pregătiri mai aparte pentru sărbătoare. Își alegeau un șef, care se îngrijea dintâi să găsească o sală încăpătoare, potrivită pentru Balul Crăciunului. Odată aleasă, fiecare se străduia să aducă cel mai bun vin al său, colaci și bucate preparate din carne de porc. O zi anume era rezervată pentru a aduce din pădure lemnele necesare încălzirii încăperii și a le crăpa.

În satele mari, cu mai multe ulițe, erau mai multe astfel de locuri și feciorii se concurau reciproc încercând să arvunească cea mai bună "bandă" de hegheduși, adică o ceată de lăutari, formată de obicei din: un "primaș" (vioara întâi), un "contraș" (contrabasistul), un țambalagiu și un clarinetist, care trăiau ca regii vreme de trei zile, fiind găzduiți de obicei în șura "celui mai mare peste feciori".

Balul începea în seara primei zile de Crăciun și ținea vreme de trei zile. Dacă în prima seară participau cu toții, mici și mari, plus rudele venite în ospeție și lucrurile decurgeau într-o atmosferă cu adevărat sărbătorească, în cea de-a doua zi de Crăciun patimile se încingeau și adesea petrecerea se termina cu o bătaie ca în filme. Cauza era de fiecare dată alta: o fată mai fâșneață, o jignire neștearsă, o târguială înșelătoare, o problemă de întâietate, cine știe ce alt orgoliu nesatisfăcut. Drept semn, mai întâi se spărgeau lămpile de petrol, ca femeile, fetele și copiii să se refugieze pe băncile așezate de-a lungul pereților, după care flăcăii se apucau să-și regleze conturile pe întuneric. În dimineața celei de-a treia zi, învinșii își oblojeau rănile și se întorceau să-și continue petrecerea alături de învingători, consolându-se cu ideea că, lasă, la anul le-o arătăm noi !

Puterea bobului de muștar

Cum iarna nu prea e de lucru, în multe sate maghiare se sărbătorea, după zilele închinate celor ce poartă numele de István (Ștefan - 26 decembrie) și János (Ioan - 27 decembrie), și cea de-a patra zi de Crăciun, cunoscută ca sărbătoarea "sfinților mărunți" (28 decembrie). În această zi, bărbații treceau pe la casele cunoscuților, chemau gospodina și-i susțineau că i-a trimis nevasta după un bob de muștar, ca să li se vindece cocoșul. Drept care, stăpâna casei scotea măturoiul din ramuri de mesteacăn sau de nuiele ascuns după ușă și-i aleluia pe toți, ca apoi să-i așeze la masă, unde îi ospețea cu băutură și colaci.

Dar nu numai mahmurii umblau după boabe de muștar, ci și copiii, grupați în cete de câte 3-4 băieți, care cereau mărunta mirodenie în numele lui David și al sfinților mărunți (că i-a trimis mama, tot pentru lecuirea cocoșului). După ce gospodina îi bătea cu mătura, îi împăca împărțindu-le bani mărunți și felii de cozonac.

Anul Nou

În noaptea dintre ani, în satele ungurești se trăgeau clopotele la miezul nopții, iar pe înălțimi se aprindeau focuri uriașe, ale căror flăcări se întindeau până la cer. Flăcăii se distrau aruncând șomoioage de paie cât mai sus în aer, care între timp au fost înlocuite cu focurile de artificii, menite să alunge întunericul lungilor nopți de iarnă.

Bătrânii luau toate măsurile cuvenite ca nu cumva să se stingă focul în vatră. Gospodinele se fereau anume să uite vreo haină spălată pe frânghia de rufe în această noapte, altminteri riscau să provoace o tragedie, căci în casa respectivă urma să se spânzure cineva în cursul anului ce urma.

Multe dintre celelalte superstiții legate de prima zi a anului se găsesc atât la români, cât și la unguri, precum și la alte popoare.

Gospodarul trebuie să se trezească dis de dimineață, să dea de mâncare la vite, înainte de apariția zorilor. Cine lenevește nu va avea spor un an întreg.

În prima zi, nu se dă nimic în afară din casă, altfel tot anul va fi păgubos. Copiii se străduiesc să fie cât mai liniștiți, căci cine este bătut în prima zi din an, va căpăta bătaie tot anul. Cine se ceartă, va suporta urmările vreme de 365 de zile. Orice acțiune va determina un efect de lungă durată. De aceea, oamenii se străduiesc să fie veseli, să aibă de toate în casă, să nu fie nevoiți să facă munci grele sau neplăcute, ca să le meargă bine tot anul.

Bucatele mîncate în această zi au fost pregătite din timp. Ele sunt obligatoriu din carne de porc, nicidecum din carne de pasăre, deoarece porcul râmă (răscolește pământul) înainte, în vreme ce găinile, bibilicile, curcile scurmă înapoi.

În noaptea de Anul nou se fac și previziuni, fie pentru a desluși destinul oamenilor (la oraș, în ceașca de cafea; la țară se toarnă plumb topit în apă rece), fie pentru a afla cum vor evolua condițiile meteorologice. Foarte popular este calendarul de ceapă, și el întâlnit atât la unguri, cât și la români: dintr-o ceapă se desprind 12 foi, corespunzătoare celor 12 luni, în care se presară sare. Dacă sarea se topește până dimineața într-una dintre foi, luna respectivă va fi ploioasă; în caz contrar, ea va fi secetoasă.

Sport Atletism și Fotbal

Zoltán Gera – Ágnes Keleti – Péter Lékó – László Papp – Judit Polgár – Zsuzsa Polgár – Ferenc Puskás - Echipa de aur

Sport

Bucătăria maghiară

Gulyás - Téliszalámi - Paprikás krumpli - Krumplis tészta- Erős Pista - Gyümölcsleves - Lángos - Halászlé - Debreceni - Tokaji aszú (vin) - Egri bikavér (vin) - Palacsinta - Hortobágyi húsos palacsinta - Pörkölt - Pogácsa - Vaníliás kifli - Cigánypecsenye - Gulyásleves - Töltött káposzta - Töltött paprika

Bucătăria maghiară folosește carnea grasă de porc, slănina preparată cu boia, cu piper sau afumată, carnea de gâscă îndopată și ardeiul iute. Gulașul a fost adoptat de toate bucătăriile învecinate cu Ungaria, ca și de poporul german. Specific naționale sunt însă și papricașul și supa de pește de Szeged. Preparatele sunt grase, cu rântaș, cu îngroșală multă de făină și smântană, iar sosurile sunt groase si grase. Smântâna însoțește supele de legume, salatele și sarmalele.
Bucătăria maghiară cunoaște o varietate mare de prăjituri, torte și prăjiturele. Foarte răspândită este torta dobos, apreciată și în România. Deseori se întâlnesc în această bucătărie și pastele făinoase.