Portocal

Portocal
	Portocal
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
Diviziune:	Magnoliophyta
Clasă:	Magnoliopsida
Subclasă:	Rosidae
Ordin:	Sapindales
Familie:	Rutaceae
Gen:	Citrus
Specie:	C. × sinensis
Nume binomial
	Citrus × sinensis; Osbeck
	Modifică text

Portocalul dulce (Citrus sinensis) este un arbore fructifer din genul Citrus, care face parte din familia Rutaceae. Este vorba despre un arbore de mărime mijlocie, dar în condiții optime poate ajunge la 13 m înălțime^{[necesită citare]}, are coroana mare, rotundă sau piramidală, cu frunze ovale de 7–10 cm cu margine dreaptă și ramuri care uneori au spini mari de 10 cm. Florile sunt albe parfumate, care apar izolat sau în buchet. Fructul este Portocala dulce. Sustantele active: hesperidina, pectina • Acidul: ascorbic, citric • Alcaloizi: Betadina • Zaharuri: fructoză, galactoză • Vitamine (B2, B1, B6, și C) • Minerale: fier, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc (în fruct)

Caracteristici

Portocalul a fost considerat în mod tradițional ca specia C. sinensis din genul Citrus. Lămâiul, Lima și Portocalul amar (Citrus aurantium) aparțin aceluiași gen. Investigații recente au demonstrat că majoritatea acestor pomi fructiferi sunt în realitate hibrizi produși din Pomelo (Citrus maxima), mandarina (Citrus reticulata) și Chitra (Citrus medica), iar numele științific corect este (Citrus sinensis). Vechiul nume, fără specificația de hibrid, se folosește încă mult.

Etimologia și origine

Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în occident. În sanscrită se numea nâranga (probabil de origine darvidică, nu ariană; în tamilă naru înseamnă parfum. Din India a trecut în Arabia unde se numea naranj și apoi în sudul Franței, numit naurange (pronunțat noránj)

In nordul Italia "naranza" său "aranza" şi "arancia" in Italiană. Apoi în engleză și franceză s-a transformat în orange. Nu în toate limbile se folosește acest nume, în olandeză se numește „sinaasappel” „măr chinezesc”, iar în română, portocală.

În limba română denumirea pomului fructifer portocal provine de la denumirea fructului său, portocală, împrumutată din limba greacă modernă, portokálli, în alfabetul grec, πορτοκάλι, „portocală”^[1]. Toate cuvintele provenite din această denumire (de exemplu „portakal” în limba turcă sau „portacola” în limbile italice de sud precum siciliana și dialectul din Abruzzo şi clar "portocale" din Irpinia) au ca origine cuvântul arab البرتقال (portogal), care el însuși apare în sec. VIII în Spania musulmană, referindu-se inițial la gurile râului Duero, de la care se trage și numele țării Portugalia. Această denumire provine din limba latină târzie portus calles : „liman unde navele pot fi trase pe uscat” și este atestată în secolul VI.^[2]

Întrebuințare și calități

Cultivarea acestui arbore face parte din agricultura multor țări, în Statele Unite (Florida și California), cea mai mare parte din țările mediteraneene, alte țări: Brazilia, Costa Rica, Belize, Cuba, Pakistan, China, India, Iran, Egipt, Turcia și Africa de Sud. Crește în general în regiuni umede. Înghețul prelungit sub 0°C, afectează fructul și calitatea acestuia. Se cultivă ca arbore agricol și ornamental.

Valoare nutritivă

Portocalele conțin vitaminele A și C, fier, calciu și potasiu, având un rol important în dezvoltarea sistemului imunitar al organismului, iar prin antioxidanții componenți reduc efectele îmbătrânirii. Mineralele conținute contribuie la scăderea tensiunii arteriale, reduc riscul de infarct și de accident vascular, ajută la menținerea ritmului cardiac regulat și oferă energie organismului.

Producție

Potrivit FAOSTAT principalele producătoare de portocale (tone) în 2005 au fost:

1.	Brazilia	17.804.600
2.	Statele Unite	8.266.270
3.	Mexic	3.969.810
4.	India	3.100.000
5.	Italia	2.533.535
6.	China	2.412.000
7.	Spania	2.149.900
8.	Iran	1.900.000
9.	Egipt	1.789.000
10.	Indonezia	1.311.703

Varietăți comestibile

Există o mare varietate de portocali cu mari diferențe, fundamentale pentru calitatea și gustul fructului, care variază de la dulce la acru. Specia Citrus aurantium produce portocale amare utilizate pentru fabricarea băuturilor, marmeladelor și prăjiturilor.

Grupul Navel

Caracterizat prin fructul lui mare și fără semințe cu coacere precoce, cu orificiul (buricul) așezat în zona opusă pedunculului. Nu este recomandat pentru sucuri.

Varietăți

Bahianinha Baianina piracicaba. Arbore mic, apărut probabil printr-o mutație spontană de Navel Bahia. Este o varietate braziliană și se adaptează bine în regiunile călduroase.
Fishe
Gillemberg. Nu se cunoaște originea acestei varietăți, a fost descoperită de Gillemberg în 1985. Are un gust foarte bun.
Lane Late. Detectată în 1950 printr-o mutație spontană în proprietatea lui L. Lane, în Australia. Practic 50% din producția Navel este de Lane Late.
Leng
Navelate
Navelina
Newhall
Palmer
Skaggs Bonanza
Thomson
Bahia sau Washington

Grupul Albe

Varietăți

Ambersweet
Belladonna
Verna
Cadenera
Castellana
Delta Seedless
Hamlin
Marrs
Midknight
Natal
Ovale
Parson Brown
Pera
Pineapple
Salustiana
Shamouti
Trovita
Valencia
Westin
Barberina
Valencia cutter

Grupul Sânge

Varietăți

Doble fina
Maltaise sanguine
Moro
Sanguinelli
Sanguinello
Torocco
Tomango
Washington sanguina

Grupul Sucrenias

Varietăți

Succari
Sucreña
Lima
Mosambi

Note

^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române
^ „Rechiarius” (rege al Suevilor) „ad locum qui Portucale appellatur, profugus regi Theudorico” (rege al Vizigoților) „captivus adducitur: quo in custodiam redacto, caeteris qui de priore certamine superfuerant, tradentibus se Suevis, aliquantis nihilominus interfectis, regnum destructum et finitum est Suevorum”, relatează cronica lui Idácio de Chaves - vezi http://www.thelatinlibrary.com/hydatiuschronicon.html. Parametru necunoscut |arquivourl= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |arquivodata= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |titulo= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |acessodata= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |língua= ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) și „Leite de Vasconcelos, José. Cale e Portucale. Opúsculos Vol. V – Etnologia (Parte I) Lisboa, Imprensa Nacional, 1938” (PDF) (în Portuguese). Arhivat din original (PDF) la 1 martie 2008. Accesat în 21 ianuarie 2015. .

Bibliografie

Font de Mora, R., El naranjo, su cultivo, explotación y comercio, España.
Saunt, James (citricultor), Variedades de cítricos del mundo, Editorial Sinclair, Valencia (España), 1992
Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7

Vezi și

Portocală (fruct)

Legături externe

Materiale media legate de Portocal la Wikimedia Commons

[1] Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române

[2] „Rechiarius” (rege al Suevilor) „ad locum qui Portucale appellatur, profugus regi Theudorico” (rege al Vizigoților) „captivus adducitur: quo in custodiam redacto, caeteris qui de priore certamine superfuerant, tradentibus se Suevis, aliquantis nihilominus interfectis, regnum destructum et finitum est Suevorum”, relatează cronica lui Idácio de Chaves - vezi http://www.thelatinlibrary.com/hydatiuschronicon.html. Parametru necunoscut |arquivourl= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |arquivodata= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |titulo= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |acessodata= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |língua= ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) și „Leite de Vasconcelos, José. Cale e Portucale. Opúsculos Vol. V – Etnologia (Parte I) Lisboa, Imprensa Nacional, 1938” (PDF) (în Portuguese). Arhivat din original (PDF) la 1 martie 2008. Accesat în 21 ianuarie 2015. .

[1]

[2]