Roman I
Roman I, numit de unii istorici și Roman Mușat[A] (n. secolul al XIV-lea – d. martie 1394) a fost domn al Moldovei după moartea fratelui său, Petru I, urcând pe tron cândva în intervalul decembrie 1391 - martie 1392, sfârșitul domniei sale fiind în decembrie 1394. A fost fiul voievodului Costea și al Mușatei.
| Roman I | |
 Domn al Moldovei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XIV-lea  |
| Decedat | martie 1394 |
| Înmormântat | biserica „Sfântul Nicolae” de la mănăstirea Bogdana[*] |
| Părinți | Costea Margareta (Mușata) |
| Frați și surori | Petru al II-lea Ștefan I al Moldovei |
| Copii | Alexandru cel Bun[1] Ștefan I al Moldovei Bogdan Jupânul[*] Iuga al Moldovei |
| Ocupație | politician conducător[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Mușatinilor |
 Domn al Moldovei | |
| Domnie | decembrie 1391 / martie 1392 – martie 1394 |
| Predecesor | Petru al II-lea |
| Succesor | Ștefan I |
Modifică date / text  | |
Domnie
modificareCa domn, Roman I a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei, precum a recunoscut-o mai întâi fratele său, Petru al II-lea (1387). În 1393, îl ajută pe cneazul Podoliei Teodor Koriatovici împotriva ducelui Witold al Lituaniei, în lupta lor pentru cetatea Camenița și teritoriul înconjurător. Fiind învinși (la Bratzlaw), Teodor Koriatovici se refugiază în Ungaria, iar Roman I pierde curând domnia și este înlocuit de fiul său, Ștefan I. Unii cercetători afirmă că lui Roman I i se datorează începuturile orașului din Moldova ce îi poartă numele. Este îngropat în Mănăstirea "Bogdana" din Rădăuți.
În documentele rămase de la Roman I se remarcă titulatura pe care acesta o folosea, și care nu fusese folosită de nici unul dintre predecesorii săi: "Marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte, până la mare". Folosirea acestei titulaturi ne arată că procesul de unificare al cnezatelor de pe teritoriul Moldovei era încheiat. Mai mult, insistența utilizării ei în acte, îndreptățește părerea că cel care a realizat această unire este chiar Roman I.
În 5 ianuarie 1393, Roman I se folosește titulatura: "Noi, Roman, voievod al Moldovei și moștenitor (domnitor) al întregii Țării Românești de la munte până la malul mării". El nefiind niciodată domnitor al Valahiei (Mari) sau Muntenia, aici face referire, prima dată, la Moldova ca fiind micul teritoriu unde s-a creat entitatea teritorială moldovenească, apoi se referă la întreaga țară românească a Moldovei de la estul Carpaților până la Marea Neagră.
Unul din cele mai vechi documente din Moldova este Uricul lui Roman I [2] din 1392, prin care voievodul, împreună cu fiii săi, Alexandru și Bogdan, dăruiesc lui Ivănuș Viteazul "pentru credincioasa slujbă" trei sate pe Siret, fiind păstrat, în original, la Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București. Actul este redactat în limba slavonă, pe pergament, cu sigiliu de ceară atârnat și cu șnur de mătase roșie.
Note explicative
modificare- A În secolul al XVII-lea Grigore Ureche traduce eronat din limba slavă „fiul Mușatei” prin „ficiorul lui Mușatu”, apoi acest onomastic a devenit treptat nume de familie.[3]
Note
modificare- ^ Genealogics
- ^ Uric (în evul mediu, în Moldova și în Maramureș): act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut (din magh. Örök).
- ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 447
Bibliografie
modificare- „Enciclopedia Cugetarea” 1940, de Lucian Predescu
- Revista „Magazin Istoric” nr. 1/ ianuarie 1982
Legături externe
modificare- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Legături externe
modificare
| Predecesor: Petru al II-lea |
1391 – 1394 |
Succesor: Ștefan I |