Rubidiu

Rubidiu
Kripton ← Rubidiu → Stronțiu K     37 Rb                                                                                                                                                                                                                                           Rb Cs Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Rubidiu, Rb, 37
Serie chimică	Metal alcalin
Grupă, Perioadă, Bloc	1, 5, s
Densitate	1532 kg/m³
Culoare	alb, argintiu
Număr CAS	7440-17-7
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	85,4678 u
Rază atomică	248 pm
Rază de covalență	211 pm
Rază van der Waals	303 pm
Configurație electronică	[Kr] 5s1
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 8, 1
Număr de oxidare	+1, −1
Oxid	bazic
Structură cristalină	cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	39.31 °C (102.76 °F), 312.46 K
Punct de fierbere	688 °C (1270 °F), 961 K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	0,82
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	8.3 ⋅ 106 S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Rubidiul este un element chimic notat cu simbolul Rb și care are numărul atomic 37. Rubidiul este un metal alcalin moale, de culoare alb-argintie; în stare elementară este foarte reactiv, cu proprietăți similare altor metale alcaline, precum oxidarea rapidă în aer. Rubidiul natural este un amestec izotopic: ⁸⁵Rb, singurul izotop stabil, cu o concentrație de 72%. Restul procentelor, de 28% reprezintă izotopul radioactiv ⁸⁷Rb ce are timpul de înjumătățire de 49 miliarde de ani - mai mult de 3 ori vârsta estimată a Universului.

Chimiștii germani Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff descoperă rubidiul in 1861 datorită metodei spectroscopiei atomice.

Compușii rubidiului au diverse aplicații chimice și electronice. Rubidiul metalic este vaporizat ușor, având un spectru de absorbție bun și fiind utilizat în manipularea atomilor prin laser.

Acest metal nu este cunoscut ca având o funcție vitală pentru organismele vii. Cu toate acestea, a fost observat faptul că rubidiul ionic este asimilat de organisme similar ionului de potasiu, fiind asimilat activ de către celulele vegetale și animale datorită încărcăturii similare.

Istoric

Rubidiul a fost descoperit în 1861 de către chimiștii germani Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff. Numele provine din latinul rubidus.

Structură atomică

Un atom de rubidiu are 37 de protoni și electroni și 48 de neutroni.

Proprietăți

Proprietăți chimice

În oxigen rubidiul arde formând superperoxid:

4Rb + O2 = 2Rb2O

La temperaturi obișnuite sau la o mică încălzire rubidiul reacționează cu azotul, siliciul, sulful, halogenii și alte nemetale:

6Rb + N2 = 2Rb3N

2Rb + H2 = 2RbH

2Rb + Cl2 = 2RbCl (se autoinflamează)

Rubidiul reacționează intens cu acizii minerali:

2Rb + 2HBr = 2RbBr + H2

Intens reacționează cu apa. Hidrogenul care se degajă se autoinflamează:

2Rb + 2H2O = 2RbOH + H2

Rubidiul se dizolvă în amoniac lichid:

2Rb + NH3 = Rb2NH + H2

Oxidul de rubidiu este un oxid bazic. El poate fi primit pe cale indirectă:

RbO2 + 3Rb = 2Rb2O

El reacționează intens cu acizii, oxizii acizi și amfoteri:

Rb2O + H2O = 2RbOH

Rb2O + H2SO4 = Rb2SO4 + H2O

Hidroxidul de rubidiu este o bază puternică, bine solubilă în apă. El reacționează cu oxizii acizi și amfoteri, acizii, sărurile metalelor grele și de amoniu, cu unele nemetale și a.

6RbOH + 3Br2 = 5RbBr + RbBrO3 + 3H2O (RbOH fierbinte)

2RbOH + CO2 = Rb2CO3 + H2O

3RbOH + Cr(OH)3= Rb3[Cr(OH)6]

2RbOH + ZnO = Rb2ZnO2 + H2O (la topire)

2RbOH + (NH4)2CO3 = Rb2CO3 + 2NH3 + 2H2O

3RbOH + FeCl3 = Fe(OH)3 + 3RbCl

Sărurile de rubidiu sunt substanțe stabile, ionice, bine solubile în apă. În soluțiile apoase ele disociază complet. Ionul de rubidiu nu hidrolizează. Cu toate acestea, unii compuși ai rubidiului totuși hidrolizează în apă. Acestea sunt sărurile acizilor slabi, hidrura de rubidiu, superperoxidul de rubidiu, nitrura, fosfura și a.:

RbH + H2O = RbOH + H2

Rb3N + 3H2O = 3RbOH + NH3

2RbO2 + 2H2O = 2RbOH + H2O2 + O2

Ionul de rubidiu nu formează anioni complecși.

Compușii elementului

Producere

Utilizare

Măsuri de protecție chimică

Bibliografie

• Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 423

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor

Legături externe

• ro Rubidiul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 28 septembrie 2008, la Wayback Machine.