Sigismund Borlea

Date personale
Sigismund Borlea

Născut	1827 Șiria, Imperiul Austriac
Decedat	1883 (56 de ani) Baia de Criș, Hunedoara, România
Părinți	Mihai și Maria, n. Vancu
Căsătorit cu	Elena^[2]^[3]
Copii	Tereza^[2]^[3]
Cetățenie	Imperiul Austriac, Austro-Ungaria
Religie	ortodoxă^[1]
Ocupație	jurist politician
Limbi vorbite	limba română limba maghiară
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei
În funcție 22 aprilie 1869 – 29 iunie 1878^[4]
Legislatură	3 legislaturi 1869–1872-es parlamenti ciklus[] 1872–1875-ös parlamenti ciklus[] 1875–1878-as parlamenti ciklus[*]
Grup parlamentar	Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania
În funcție 14 decembrie 1865 – 9 decembrie 1868^[4]
Legislatură	1865–1869-es parlamenti ciklus[*]
Grup parlamentar	politician independent

Partid politic	PNR
Alma mater	Academia Chezaro-Crăiască de la Bratislava Universitatea din Budapesta
Cunoscut pentru	Prim-notar al Comitatului Zarand
Modifică date / text

Sigismund Borlea (în maghiară Borlea Zsigmond) (n. 1827, Șiria, Imperiul Austriac – d. 1883, Baia de Criș, Hunedoara, România) a fost prim-notar al Comitatului Zarand pe toată durata de existență a comitatului (1861–1876) și deputat în Dieta de la Budapesta în perioada 1865–1878.

Biografie

S-a născut ca fiu al preotului Mihai Borlea (1801–1865) și al Mariei Vancu (1802–1845). A fost unchi de gradul V pentru Ioan Slavici și de gradul VI pentru Ioan Rusu Șirianu, ascendentul comun fiind bunicul patern al lui Sigismund, Mihai senior.^[2] A studiat teologia la Institutul Preparandial Pedagogic din Arad și filozofia la Pozsony,^[5]^[6] iar după alte surse dreptul la Universitatea din Budapesta.^[2]

Pe scaune: Iosif Hodoş, vicecomite, deputat de Brad; Ioan Pipoş, comite suprem, Sigismund Borlea, protonotar, deputat de Hălmagiu.
În picioare: Ioan Moţiu, jude de tribunal; George Secula, vicenotar, fisc comitatens; Ioan Frâncu, fisc comitatens; Haralambie Munteanu, notar la comitat; Ioan Coşeriu, asesor.
Lipseşte: Amoş Frâncu (senior), vicecomite.

În timpul Revoluției de la 1848 aderă la ideile revoluționare a lui Kossuth^[2]^[5]^[6] și activează în Dieta de la Debrețin. A fost protonotar la Șiria și Baia de Criș unde, alături de Ioan Pipoș și Amoș Frâncu (senior) a făcut parte din administrația românească a Comitatului Zarand ca protonotar (prim-notar) pe toată durata de existență a comitatului (1861–1876). După desființarea comitatului a rămas notar la Baia de Criș până la moarte. A fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Țebea.^[2]^[3]^[5]^[6]

Deputat în Dieta de la Budapesta

În Dieta de la Budapesta

A reprezentat Hălmagiul în Dieta de la Budapesta, în patru legislaturi succesive: 1865–1869, 1869–1872, 1872–1875 și 1875–1878.^[2]^[5]^[6]^[7]^[8]

Ca deputat, împreună cu Iosif Hodoș a susținut interesele Zarandului, ale școlilor românești și ale românilor în general. Abnegația sa a generat expresia „Zarandul — țara lui Borlea”.^[7]^[8] A combătut legea pentru exercitarea puterii judecătorești, care îngrădea dreptul comitatului de numire a funcționarilor români în justiție.^[5]^[6] A cerut subvenții pentru înființarea gimnaziilor românești de la Șomcuta Mare, Brașov și Brad și pentru înființarea Teatrului Român (nu s-au acordat). A susținut dreptul naționalităților de a se exprima în limba națională și dreptul de a participa la viața administrativă prin reprezentare proporțională.^[5]^[6]^[7]

A cerut nu numai menținerea Comitatului Zarand, ci și — deoarece era foarte mic — extinderea lui cu unele comune de pe malul drept al Mureșului din Comitatul Inidoarei (Hunedoarei), și din zona Câmpenilor. Nu numai că nu s-a aprobat, ba din contra, în 1876 comitatul a fost desființat — motivul fiind „cuibul lui Hodoșiu și Borlea să fie șters de pe fața pamântului”^[9] — și divizat în două părți, care au fost alipite comitatelor Arad și Hunedoara.^[5]^[6]^[7]

La 4 decembrie 1876 Borlea a adus la cunoștința Camerei deputaților din Parlament că în mai multe localități din Transilvania și Banat s-au înființat școli comunale din fondurile fostelor regimente grănicerești, dar guvernul își aroga dreptul de a numi învățătorii, cu scopul de a le maghiariza. Deoarece românii au încercat să le pună sub protecția bisericii, dându-le un caracter confesional, autoritățile locale n-au mai permis deschiderea lor.^[10]

Note

^ Seminarul Teologic Ortodox Arad: Istoric, seminararad.org, accesat 2016-04-03
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Marcel Priescu, Șirianul Sigismund Borlea, notarul șef și reprezentantul Comitatului Zărandului în Parlamentul de la Budapesta Arhivat în 15 aprilie 2016, la Wayback Machine., Actualitatea Șiriană, 18 februarie 2011, accesat 2016-04-03
^ ^a ^b ^c Nicolae Cristea, Țebea și Baia de Criș. Locuri, fapte, monumente, Deva: Ed. Emia, 2010, ISBN 978-973-753-187-2 pp. 71–73
^ ^a ^b Képviselők és főrendek a dualizmus kori Magyarországon (PDF), p. 93, accesat în 10 decembrie 2022
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Maria Razba, Personalități hunedorene: (sec XV–XX) Dicționar, ed. a 2-a, Deva: Ed. Emia 2004 ISBN 973-8163-96-X, p. 68
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 5 (Personalități hunedorene), Deva: Ed. Emia, 2015, ISBN 978-973-753-313-5, p. 82
^ ^a ^b ^c ^d Traian Mager, În cătușele dualismului austro-ungar, – de la 1867 Arhivat în 29 aprilie 2015, la Wayback Machine., fragment din Ținutul Hălmagiului, monografie în 4 volume, Arad: Tipografia Diecezană, 1937, accesat 2016-04-03
^ ^a ^b Liviu-Dan Mut, Presărați pe-a lor morminte a recunoștinței flori, Zarandul, nr. 184, an XVI, septembrie 2008, p. 2, taraiancului.ro, accesat 2016-01-17, reproduce articolul din ziar
^ Din discursul în Parlamentul din Budapesta al deputatului Constantin Gurbanu, protopop în Buteni, care cita aceste cuvinte apărute într-un articol din ziarul Ellenőr (ziar, 1869–1882) (hu), discurs citat de Mager în referința de mai sus
^ Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 2 (Economie și societate), Deva: Ed. Emia, 2012, ISBN 978-973-753-239-9, p. 312

Lectură suplimentară

C. Diaconovici, Enciclopedia română, vol. 1, Sibiu: Ed. Krafft, p. 103
Romulus Neag, Personalități brădene în lumina istoriei, Brad, 1995, p. 82
Ioan Slavici, Amintiri, București: Editura pentru literatură, 1967, pp. 25–26
Vasile Ionaș, Administrația românească a comitatului Zarand între anii 1861–1876 (I), Sargetia, nr. XX, 1986–1987, pp. 327–335</ref>
Vasile Ionaș, Administrația românească a comitatului Zarand între anii 1861–1876 (II), Sargetia, nr. XXI–XXIV, 1988–1991, pp. 413–436</ref>

Vezi și

Mormântul lui Sigismund Borlea din Panteonul Moților

Legături externe

Portal Biografie

Materiale media legate de Sigismund Borlea la Wikimedia Commons

[seminar-1] Seminarul Teologic Ortodox Arad: Istoric, seminararad.org, accesat 2016-04-03

[AS-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Marcel Priescu, Șirianul Sigismund Borlea, notarul șef și reprezentantul Comitatului Zărandului în Parlamentul de la Budapesta Arhivat în 15 aprilie 2016, la Wayback Machine., Actualitatea Șiriană, 18 februarie 2011, accesat 2016-04-03

[C71-3] Nicolae Cristea, Țebea și Baia de Criș. Locuri, fapte, monumente, Deva: Ed. Emia, 2010, ISBN 978-973-753-187-2 pp. 71–73

[71b0e6eb85db6b7014477493c68f1b6e-4] Képviselők és főrendek a dualizmus kori Magyarországon (PDF), p. 93, accesat în 10 decembrie 2022

[MR-5] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Maria Razba, Personalități hunedorene: (sec XV–XX) Dicționar, ed. a 2-a, Deva: Ed. Emia 2004 ISBN 973-8163-96-X, p. 68

[HD5-82-6] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 5 (Personalități hunedorene), Deva: Ed. Emia, 2015, ISBN 978-973-753-313-5, p. 82

[TM-7] Traian Mager, În cătușele dualismului austro-ungar, – de la 1867 Arhivat în 29 aprilie 2015, la Wayback Machine., fragment din Ținutul Hălmagiului, monografie în 4 volume, Arad: Tipografia Diecezană, 1937, accesat 2016-04-03

[Z184-8] Liviu-Dan Mut, Presărați pe-a lor morminte a recunoștinței flori, Zarandul, nr. 184, an XVI, septembrie 2008, p. 2, taraiancului.ro, accesat 2016-01-17, reproduce articolul din ziar

[9] Din discursul în Parlamentul din Budapesta al deputatului Constantin Gurbanu, protopop în Buteni, care cita aceste cuvinte apărute într-un articol din ziarul Ellenőr (ziar, 1869–1882) (hu), discurs citat de Mager în referința de mai sus

[10] Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 2 (Economie și societate), Deva: Ed. Emia, 2012, ISBN 978-973-753-239-9, p. 312

[2]

[3]

[1]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]