Stările Generale
Stările Generale, sub Vechiul Regim din Franța, erau adunări excepționale în care își aveau locul reprezentanții națiunii întregi, adică reprezentanții clerului[1], nobilimii[2] și stării a treia. Spre deosebire de Stările Generale, Stările Provinciale nu reprezentau decât câte o provincie anume.
Deschiderea Stărilor Generale la Versailles
Stările Generale erau convocate de rege, pentru tratarea unei crize politice, în general un război sau o chestiune diplomatică, și pentru hotărârea unui ajutor militar sau fiscal. Stările Generale erau adevărate adunări ale reprezentanților poporului regatului, fondate pe principiul fundamental, potrivit căruia ei nu sunt tributari ci liberi, și că nicio contribuție nu le poate fi cerută fără consimțământul lor. Dar, aceste adunări nu aveau niciun rol legislativ sau jurisdicțional cum au parlamentele și nu trebuie confundate cu ele.
Instituția Stărilor Generale a fost creată de regele Filip cel Frumos, în anul 1302, ca reacție la bulei papale Ausculta fili. În cursul celor 487 de ani de funcționare, Stările Generale s-au reunit de douăzeci și una de ori, ultima oară fiind convocate la 5 mai 1789 de regele Ludovic al XVI-lea, pentru rezolvarea crizei financiare apărute ca urmare a îndatorării statului.
Funcționarea instituțională și politică a Stărilor Generale în regatul francez
modificareAdunarea Stărilor Generale era compusă din deputați ai diferitelor Stări Provinciale.
Surse bibliografice
modificareBibliografie veche
modificare- Anonim, « Instruction sur les Assemblées nationales, tant générales que particulières, depuis le commencement de la monarchie jusqu'à nos jours. Avec le détail du cérémonial, observé dans celle d'aujourd'hui ». À Paris, Chez Royez, 1787. - (Urmat de) « Forme et cérémonial des États-Généraux, et cause de leur convocation, contenant un recueil historique de tous les États-Généraux, tenus par les rois de France » ;
- Antoine-Clair Thibaudeau. Histoire des États généraux et des institutions représentatives en France, depuis l'origine de la monarchie jusqu'à 1789. 1843 ;
- Edme-Jacques-Benoît Rathery. Histoire des États généraux de France, suivie d'un examen comparatif de ces assemblées et des Parlements d'Angleterre, ainsi que des causes qui les ont empêchées de devenir, comme ceux-ci, une institution régulière. 1845 ;
- Auguste-Aimé Boullée. Histoire complète des États-généraux et autres assemblées représentatives de la France, depuis 1302 jusqu'en 1626. 1845.
- Georges Picot. Histoire des États généraux considérés au point de vue de leur influence sur le gouvernement de la France de 1355 à 1614. – Paris, 1872 (4 tomes) – version électronique : tome 1, tome 2, tome 3, tome 4
Bibliografie
modificareNote
modificareVezi și
modificare- fr:Cahiers de doléances
- Stările Provinciale
- Pentru Țările de Jos, vezi : Statele Generale din Țările de Jos.
- Pentru Rusia, vezi fr:Zemski sobor (din 1549 până în 1922).
Legături externe
modificare- Cahiers de doléances et États Généraux : une très longue histoire : Tableau de 103 réunions avec les principaux sujets à l’ordre du jour, et le montant des subsides accordés au roi par chaque assemblée.
- 24 janvier 1789 - Ordonnance du roi Louis XVI - Règlement d’élaboration des cahiers de doléances et d’élection des députés des 3 ordres à l’assemblée des états généraux - Text integral