Xerxes I

Date personale
Xerxes I de Persia
Khașayathiya Khșayathiyanam, Regele Regilor

Născut	519 î.Hr. Persia
Decedat	465 î.Hr. (la 54 ani) Persia
Înmormântat	Iran
Părinți	Darius I al Persiei (cel Mare) Atossa
Frați și surori	Artazostre[] Gobryas[] Arsames[] Artobazanes[] Ariamenes[][[Ariamenes \|]] Ariabignes[] Abrocomes[] Masistes[] Achaemenes[] Arsames[]
Căsătorit cu	Amestris[*]
Copii	Darios[] Histaspes[] Artaxerxes I Rhodogune[][[Rhodogune \|]] Amytis[][[Amytis (Achaemenid princess)\|]] Artarius[*][[Artarius (Xerxes I' son)\|]]
Religie	Zoroastrism
Ocupație	om de stat
Apartenență nobiliară
Titluri	Faraon al Egiptului
Familie nobiliară	Ahemenidă,
Domnie
Domnie	486 î.Hr – 465 î.Hr. (21 ani)
Încoronare	octombrie 485 î.Hr.
Predecesor	Darius cel Mare
Succesor	Artaxerxes I
Modifică date / text

Xerxes I (Khșayareș, scriere persană modernă: خشایارشاه), fiul lui Darius cel Mare și al Atossei, s-a născut în jurul anului 520 î.Hr.. Domnea peste o sută douăzeci și șapte de țări, de la India până în Etiopia.^{[necesită citare]} Devenit suveran al Imperiului Persan în 486 î.Hr., la moartea tatălui său, Darius I, a reprimat cu brutalitate răscoalele din Egipt (486 î.Hr.) și Babilon (482 î.Hr.). În 480 î.Hr. a pornit într-o expediție care urmărea cucerirea Greciei. Armata sa, care după unele surse contemporane lui număra aproape două milioane de oameni, a forțat cu pierderi grele trecerea prin defileul Termopile apărat de trei sute de spartani („Cei trei sute”) conduși de Leonidas, regele Spartei, apoi a transformat Atena, părăsită de locuitori, în ruine. Înfrânt în Bătălia de la Salamina, și-a părăsit armata, care în anul următor a fost zdrobită la Plateea (479) și s-a retrase în Asia, unde mai târziu a murit asasinat (465 î.Hr.).

Xerxes a fost identificat cu regele fictiv Ahașveroș în Cartea Esterei.^[1] Acea carte este considerată pe larg drept fictivă.^[2]^[3]^[4]^[5]

Anecdotă (după Herodot)

În timpul traversării strâmtorii Hellespont (Dardanele), Xerxes a ordonat ca marea să fie pedepsită cu 300 de lovituri de bici și să fie blestemată, pentru că o furtună întârziase îmbarcarea spre Europa.^[6]

Basorelief reprezentându-l pe Xerxes, la o poartă a palatului său din Persepolis

Note

^ ,Stoneman 2015, p. 9.
^ McCullough, W. S. (28 iulie 2011) [15 December 1984]. „AHASUREUS – Encyclopaedia Iranica”. Encyclopædia Iranica. Accesat în 3 aprilie 2020. There may be some factual nucleus behind the Esther narrative, but the book in its present form displays such inaccuracies and inconsistencies that it must be described as a piece of historical fiction.
^ Meyers, Carol (2007). Barton, John; Muddiman, John, ed. The Oxford Bible Commentary (în engleză). Oxford University Press. p. 325. ISBN 9780199277186. Like the Joseph story in Genesis and the book of Daniel, it is a fictional piece of prose writing involving the interaction between foreigners and Hebrews/Jews.
^ Hirsch, Emil G.; Dyneley Prince, John; Schechter, Solomon (1906). Singer, Isidor; Adler, Cyrus, ed. „ESTHER”. JewishEncyclopedia.com. Accesat în 25 aprilie 2020. The vast majority of modern expositors have reached the conclusion that the book is a piece of pure fiction, although some writers qualify their criticism by an attempt to treat it as a historical romance.
^ Berlin, Adele (2001). „The Book of Esther and Ancient Storytelling”. Journal of Biblical Literature. JSTOR. 120 (1): 3–14. doi:10.2307/3268590. ISSN 0021-9231.
^ en The History by Herodotus, translated by George Rawlinson, eBooks@Adelaide, The University of Adelaide Library, South Australia, 2012. The Seventh Book: "So when Xerxes heard of it he was full of wrath, and straightway gave orders that the Hellespont should receive three hundred lashes, and that a pair of fetters should be cast into it."

Bibliografie

Stoneman, Richard (2015). Xerxes: A Persian Life. Yale University Press. pp. 1–288. ISBN 9781575061207.

Vezi și

Xerxes I Dinastia Ahemenidă Naștere: 519 î.Hr. Deces: 465 î.Hr.
Predecesor: Darius I cel Mare	Mare Rege al Persiei 485 î.Hr.–465 î.Hr.	Succesor: Artaxerxes I al Persiei
	Faraoni al Egiptului 485 î.Hr. – 465 î.Hr.

[FOOTNOTE,Stoneman20159-1] ,Stoneman 2015, p. 9.

[Encyclopædia_Iranica_1984-2] McCullough, W. S. (28 iulie 2011) [15 December 1984]. „AHASUREUS – Encyclopaedia Iranica”. Encyclopædia Iranica. Accesat în 3 aprilie 2020. There may be some factual nucleus behind the Esther narrative, but the book in its present form displays such inaccuracies and inconsistencies that it must be described as a piece of historical fiction.

[3] Meyers, Carol (2007). Barton, John; Muddiman, John, ed. The Oxford Bible Commentary (în engleză). Oxford University Press. p. 325. ISBN 9780199277186. Like the Joseph story in Genesis and the book of Daniel, it is a fictional piece of prose writing involving the interaction between foreigners and Hebrews/Jews.

[JewishEncyclopedia.com-4] Hirsch, Emil G.; Dyneley Prince, John; Schechter, Solomon (1906). Singer, Isidor; Adler, Cyrus, ed. „ESTHER”. JewishEncyclopedia.com. Accesat în 25 aprilie 2020. The vast majority of modern expositors have reached the conclusion that the book is a piece of pure fiction, although some writers qualify their criticism by an attempt to treat it as a historical romance.

[Berlin_2001_p=3-5] Berlin, Adele (2001). „The Book of Esther and Ancient Storytelling”. Journal of Biblical Literature. JSTOR. 120 (1): 3–14. doi:10.2307/3268590. ISSN 0021-9231.

[6] The History by Herodotus, translated by George Rawlinson, eBooks@Adelaide, The University of Adelaide Library, South Australia, 2012. The Seventh Book: "So when Xerxes heard of it he was full of wrath, and straightway gave orders that the Hellespont should receive three hundred lashes, and that a pair of fetters should be cast into it."

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]