Xinjiang

Xinjiang^{[n 1]} (US /ˈʃɪnˈdʒjɑːŋ/), oficial Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură^[2], este o regiune autonomă fără ieșire la mare a Republicii Populare Chineze (RPC), situată în nord-vestul țării, în zona dintre Asia Centrală și Asia de Est. Fiind cea mai mare diviziune la nivel de provincie a Chinei ca suprafață și a opta ca mărime diviziune de administrativă din lume, Xinjiang se întinde pe 1,6 milioane km² și are aproximativ 25 de milioane de locuitori.^[3] Xinjiang se învecinează cu Mongolia, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Afganistan, Pakistan și India. Lanțurile muntoase accidentate Karakorum, Kunlun și Tian-Șan formează o mare parte din granițele Xinjiangului, precum și regiunile sale de vest și de sud. Regiunile Aksai Chin și Trans-Karakoram Tract, ambele administrate de China, sunt revendicate de India. Xinjiang se învecinează, de asemenea, cu Regiunea Autonomă Tibet și cu provinciile Gansu și Qinghai. Cel mai cunoscut traseu al Drumului Mătăsii îi străbătea teritoriul de la est până la granița de nord-vest.

Coordonate: 43°49′31″N 87°36′50″E ({{PAGENAME}}) / 43.8253°N 87.61379°E
Xinjiang
Шинжаң-Уйгур автоном району Шыңжаң Ұйғыр аутономиялық ауданы ཤིན་ཅང་ཡུ་གུར་རང་སྐྱོང་ལྗོངས།
— *regiune autonomă a RPC[]** —

Xinjiang (China) Poziția geografică în Republica Populară Chineză

Țară	Republica Populară Chineză
Atestare	1 octombrie 1955

Reședință	Ürümqi

Guvernare
- Primar	Shohrat Zakir[*] (PCC, ianuarie 2015)

Suprafață^[1]
- Total	1.664.897,17 km²

Populație (2020)
- Total	25.852.345 locuitori

Fus orar	UTC+8

Prezență online
site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation

Poziția localității Xinjiang Poziția localității Xinjiang
Modifică date / text

Regiunea găzduiește o serie de grupuri etnice, inclusiv popoarele turcice uigurii, kazahii și kirghizii, chinezi han, tibetani, hui, tadjici (pamiri), mongoli, ruși și sibe.^[4] În Xinjiang există peste o duzină de prefecturi și județe autonome ale minorităților. Lucrările mai vechi se referă adesea la această zonă ca Turkestanul Chinezesc,^[5]^[6] Turkestanul de Est^[7] și Turkistanul de Est.^[8]

Xinjiang este împărțit în Bazinul Djungar în nord și Bazinul Tarim în sud de un lanț muntos și doar aproximativ 9,7% din suprafața Xinjiang-ului este potrivită pentru locuire umană.^[9]

Cu o istorie documentată de cel puțin 2.500 de ani, o succesiune de popoare și imperii au concurat pentru controlul asupra teritoriului regiunii. Teritoriul a nimerit sub stăpânirea dinastiei Qing în secolul al XVIII-lea, care a fost înlocuită în 1912 de Republica Chineză. După Războiul Civil Chinez (1949), face parte din Republica Populară Chineză. În 1954 a fost înființat Corpul de Producție și Construcție Xinjiang pentru a întări apărarea frontierei împotriva Uniunii Sovietice și pentru a promova economia locală prin așezarea soldaților în regiune.^[10] În 1955 Xinjiang a fost făcut din punct de vedere administrativ dintr-o provincie obișnuită o regiune autonomă. În ultimele decenii în Xinjiang s-au găsit rezerve mari de petrol și minerale și în prezent este cea mai mare regiune producătoare de gaze naturale din China.

Din anii 1990 până în anii 2010 mișcarea de independență a Turkestanului de Est, conflictul separatist și influența islamului radical au dus la tulburări în regiune cu atacuri teroriste ocazionale și ciocniri între forțele separatiste și guvernamentale.^[11] Aceste conflicte au determinat guvernul chinez să comită o serie de încălcări continue ale drepturilor omului împotriva uigurilor și a altor minorități etnice și religioase din regiune care sunt adesea caracterizate ca genocid.^[12]^[13]^[14]

Orașe

Ürümqi (乌鲁木齐市)
Karamay (克拉玛依市)
Shihezi (石河子市)
Tumxuk (图木舒克市)
Aral (阿拉尔市)
Wujiaqu (五家渠市)
Turpan (吐鲁番地区)
Kumul (哈密地区)
Hotan (和田地区)
Aksu (阿克苏地区)
Kaxgar (喀什地区)
Tacheng (塔城地区)
Altay (阿勒泰地区)

Populație ^[15]

Grupa etnică	Nr. populație	Raport în %
uiguri	8.345.622	45,21
hani	7.489.919	40,58
kazahi	1.245.023	6,74
hui	839.837	4,55
kirghizi	158.775	0,86
mongoli	149.857	0,81
dongxiangi	55.841	0,3
tadjici	39.493	0,21
xibi	34.566	0,19
manciurieni	19.493	0,11
uzbeci	12.096	0,066
ruși	8.935	0,048
miaoi	7.006	0,038
tibetani	6.153	0,033
zhuangi	5.642	0,031
dauri	5.541	0,03
tătari	4.501	0,024
salari	3.762	0,02

Vezi și: Impărțirea administrativă a Chinei

Legături externe

de Die Geschichte und Entwicklung Xinjiangs
Eastturkestan.net - Harun Yahya Arhivat în 10 mai 2008, la Wayback Machine.
de Places in Xinjiang Uygur Zizhiqu
Xinjiang Uygur Autonomous Region (en)
de Umfassende Literaturübersicht zu Xinjiang nach Erscheinungsjahr geordnet^{[nefuncțională]}
de Destabilisierungs- und Konfliktpotential prognostizierter Umweltveränderungen in der Region Zentralasien bis 2020/2050. Arhivat în 11 aprilie 2009, la Wayback Machine.
Research, Excavation, Documentation and Protection of Cultural Relics Arhivat în 28 martie 2009, la Wayback Machine.
de Ortsnamen in Xinjiang (Chinesisch mit Pinyin) Arhivat în 7 noiembrie 2011, la Wayback Machine.

Note

^ http://www.gov.cn/test/2013-04/07/content_2371589.htm Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ „新疆维吾尔自治区政府网（En）”. The Government of Xinjiang Uygur Autonomous Region of China. Arhivat din original la 7 decembrie 2020. Accesat în 18 august 2020.
^ „National Data”. Arhivat din original la 15 aprilie 2020. Accesat în 16 septembrie 2020.
^ „Regions and territories: Xinjiang”. BBC News. 7 mai 2011. Arhivat din original la 20 mai 2011.
^ „Turkestan”. Catholic Encyclopedia. XV. New York: Robert Appleton Company. 1912. Arhivat din original la 20 aprilie 2008. Accesat în 26 noiembrie 2008.
^ „EXCAVATIONS iv. In Chinese Turkestan”. Encyclopædia Iranica. Accesat în 24 septembrie 2020. In contemporary geographic terminology, Chinese Turkestan refers to Xinjiang (Sinkiang), the Uighur Autonomous Region of the People's Republic of China.
^ Sheila Hollihan-Elliot (2006). Muslims in China. Mason Crest Publishers. p. 55. ISBN 1-59084-880-2. For most of their history, the Uyghurs lived as tribes in a loosely affiliated nation on the northern Chinese border (sometimes called East Turkestan).
^ William Samolin (1964). East Turkistan to the Twelfth Century. The Hague: Mouton & Co. p. 9. The general boundaries of East Turkistan are the Altai range on the northeast, Mongolia on the east, the Kansu corridor or the Su-lo-ho basin on the southeast, the K'un-lun system on the south, the Sarygol and Muztay-ata on the west, the main range of the T'ien-shan system on the north to the approximate longitude of Aqsu (80 deg. E), then generally northeast to the Altai system which the boundary joins in the vicinity of the Khrebët Nalinsk and Khrebët Sailjuginsk.
^ (în chineză) https://web.archive.org/web/20171011102206/http://scitech.people.com.cn/n/2015/0803/c1007-27399378.html. Arhivat din original la 11 octombrie 2017. Accesat în 27 mai 2017. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ O'Neill, Mark (13 aprilie 2008). „The Conqueror of China's Wild West”. Asia Sentinel. Arhivat din original la 21 septembrie 2013. Accesat în 22 aprilie 2011.
^ „East Turkestan: Chinese Authorities Confiscate Passports Amid Security Crackdown”. Unrepresented Nations and Peoples Organization. Radio Free Asia. 21 octombrie 2016. Arhivat din original la 30 octombrie 2016. Accesat în 29 octombrie 2016.
^ Ramzy, Austin; Buckley, Chris (16 noiembrie 2019). „'Absolutely No Mercy': Leaked Files Expose How China Organized Mass Detentions of Muslims”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la 22 decembrie 2019. Accesat în 16 noiembrie 2019.
^ Ramzy, Austin (20 ianuarie 2021). „China's Oppression of Muslims in Xinjiang, Explained”. The New York Times (în engleză). Accesat în 14 martie 2022.
^ Feng, Emily (26 septembrie 2019). „'Afraid We Will Become The Next Xinjiang': China's Hui Muslims Face Crackdown”. NPR. Arhivat din original la 8 octombrie 2019. Accesat în 8 octombrie 2019.
^ Bureau national des statistiques de Chine. „China Statistical Yearbook 2008 (chiffres 2006)”.

Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „n”, dar nu și o etichetă <references group="n"/>

[97fcdf2876efab1f03ddfca8df743621-1] ttp://www.gov.cn/test/2013-04/07/content_2371589.htm Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[3] „新疆维吾尔自治区政府网（En）”. The Government of Xinjiang Uygur Autonomous Region of China. Arhivat din original la 7 decembrie 2020. Accesat în 18 august 2020.

[4] „National Data”. Arhivat din original la 15 aprilie 2020. Accesat în 16 septembrie 2020.

[news.bbc.co.uk-5] „Regions and territories: Xinjiang”. BBC News. 7 mai 2011. Arhivat din original la 20 mai 2011.

[Turkestan-6] „Turkestan”. Catholic Encyclopedia. XV. New York: Robert Appleton Company. 1912. Arhivat din original la 20 aprilie 2008. Accesat în 26 noiembrie 2008.

[iranica-7] „EXCAVATIONS iv. In Chinese Turkestan”. Encyclopædia Iranica. Accesat în 24 septembrie 2020. In contemporary geographic terminology, Chinese Turkestan refers to Xinjiang (Sinkiang), the Uighur Autonomous Region of the People's Republic of China.

[8] Sheila Hollihan-Elliot (2006). Muslims in China. Mason Crest Publishers. p. 55. ISBN 1-59084-880-2. For most of their history, the Uyghurs lived as tribes in a loosely affiliated nation on the northern Chinese border (sometimes called East Turkestan).

[9] William Samolin (1964). East Turkistan to the Twelfth Century. The Hague: Mouton & Co. p. 9. The general boundaries of East Turkistan are the Altai range on the northeast, Mongolia on the east, the Kansu corridor or the Su-lo-ho basin on the southeast, the K'un-lun system on the south, the Sarygol and Muztay-ata on the west, the main range of the T'ien-shan system on the north to the approximate longitude of Aqsu (80 deg. E), then generally northeast to the Altai system which the boundary joins in the vicinity of the Khrebët Nalinsk and Khrebët Sailjuginsk.

[oasis-10] (în chineză) https://web.archive.org/web/20171011102206/http://scitech.people.com.cn/n/2015/0803/c1007-27399378.html. Arhivat din original la 11 octombrie 2017. Accesat în 27 mai 2017. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[O'Neill-11] O'Neill, Mark (13 aprilie 2008). „The Conqueror of China's Wild West”. Asia Sentinel. Arhivat din original la 21 septembrie 2013. Accesat în 22 aprilie 2011.

[auto2-12] „East Turkestan: Chinese Authorities Confiscate Passports Amid Security Crackdown”. Unrepresented Nations and Peoples Organization. Radio Free Asia. 21 octombrie 2016. Arhivat din original la 30 octombrie 2016. Accesat în 29 octombrie 2016.

[:1-13] Ramzy, Austin; Buckley, Chris (16 noiembrie 2019). „'Absolutely No Mercy': Leaked Files Expose How China Organized Mass Detentions of Muslims”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la 22 decembrie 2019. Accesat în 16 noiembrie 2019.

[14] Ramzy, Austin (20 ianuarie 2021). „China's Oppression of Muslims in Xinjiang, Explained”. The New York Times (în engleză). Accesat în 14 martie 2022.

[15] Feng, Emily (26 septembrie 2019). „'Afraid We Will Become The Next Xinjiang': China's Hui Muslims Face Crackdown”. NPR. Arhivat din original la 8 octombrie 2019. Accesat în 8 octombrie 2019.

[16] Bureau national des statistiques de Chine. „China Statistical Yearbook 2008 (chiffres 2006)”.

[n 1]

[2]

[3]

[1]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

Xinjiang

Orașe

Populație [15]

Legături externe

Note

Populație ^[15]