Crâșma

 

Cea din urmă a mea carte
Zălogit-am pentru vin;
De atuncea scumpa crâșmă
Templu-mi e, altar divin,

Templu-mi e și locuință,
Și învăț și beau și cânt;
De-aici nimeni nu m-a duce,
Doară moartea la mormânt.

Suveran îmi e birtașul,
Eu ministrul devotat;
Cu măsuri de toată mâna,
Mici și mari, m-a decorat!

E monarh, dar e cuminte;
Libertate dă ori cui;
Mult să bei, atâta-i totul! —
Altă lege la el nu-i!

Deci o voi ’nvățații lumii,
Frăile să lepădați;
Să veniți in statul nostru,
Să trăim ca niște frați!

Zălogiți știința voastră —
Ca și mine-o zălogiți,
Și ’necați în vin mai bine
Tot ce știți și ce nu știți!