încuietoare

română

Etimologie

Din a încuia + sufixul -toare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.je'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încuietoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încuietoare	încuietori
Articulat	încuietoarea	încuietorile
Genitiv-Dativ	încuietorii	încuietorilor
Vocativ	încuietoare	încuietorilor

1. dispozitiv care încuie ceva.
2. (fig.) dificultate, situație grea în care se află cineva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acetonuriei

Referințe

• DEX '98 via DEX online