înfăța

română

Etimologie

Din în- + față.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fə'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului înfăța
Infinitiv	a înfăța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfăț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfețe
Participiu	înfățat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc.

Cuvinte derivate

• desfăța
• înfățare
• înfățat

Expresii

• A înfăța patul = a schimba lenjeria patului

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afinat
• fanați

Referințe

• DEX '98 via DEX online