înfrăți
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.frə'ʦi/
Verb
| Conjugarea verbului înfrăți | |
| Infinitiv | a înfrăți |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înfrățesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înfrățească |
| Participiu | înfrățit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. recipr. tranz.) a (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni.
- (v.intranz.) (despre plante) a da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online