înlătura

română

Etimologie

Din în + laturi (pl. lui latură).

Pronunție

• AFI: /ɨn.lə.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului înlătura
Infinitiv	a înlătura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înlătur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înlăture
Participiu	înlăturat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară.

   Înlătură cauza răului.

   A înlăturat lanțurile robiei.

   L-a înlăturat de la domnie.

Sinonime

• anula, aplana, elimina, exclude, îndepărta, scoate, (fig.) scutura, suprima, (fig.) răsturna

Cuvinte derivate

• înlăturare
• înlăturat

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

alătura delătura lateral latură lătunoaie, lătunoi

lătunoios lăturalnic lăturaș lăturean lăturiș

Traduceri

a da în lături; a lăsa la o parte

engleză: set aside (English) franceză: supprimer (français), ôter (français)

suedeză: lägga undan (svenska)

Referințe

• DEX online