înlesnire

română

Etimologie

Din a înlesni.

Pronunție

• AFI: /ɨn.les'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înlesnire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înlesnire	înlesniri
Articulat	înlesnirea	înlesnirile
Genitiv-Dativ	înlesnirii	înlesnirilor
Vocativ	înlesnire	înlesnirilor

1. acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; facilitare, ușurare.
2. ajutorare, ajutor.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu înlesnire = lesne, ușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online