întâmplător

română

Etimologie

Din a (se) întâmpla + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tɨm.plə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului întâmplător
	Singular	Plural
Masculin	întâmplător	întâmplători
Feminin	întâmplătoare	întâmplătoare
Neutru	întâmplător	întâmplătoare

1. (adesea adverbial) care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online