întrerupe
Variante
Etimologie
După între- + rupe (după franceză interrompre).
Pronunție
- AFI: /ɨn.tre'ru.pe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) întrerupe | |
| Infinitiv | a (se) întrerupe |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) întrerup |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) întrerupă |
| Participiu | întrerupt |
| Conjugare | III |
- (v.tranz. și refl.) a (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda.
- Au întrerupt lucrul în semn de protest.
- S-a întrerupt din mâncat.
- (v.tranz.) a opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva.
- Scuză-mă că te întrerup.
- A întrerupt tăcerea.
Sinonime
- 1: conteni, înceta, (se) opri, părăsi, suspenda, (înv.) se zăticni
- 2: curma, (înv.) prerumpe, înceta, se opri, (fig.) se frânge
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.)
|