întrerupt

română

Etimologie

Din a (se) întrerupe.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre'rupt/

Adjectiv

Declinarea adjectivului întrerupt
	Singular	Plural
Masculin	întrerupt	întrerupți
Feminin	întreruptă	întrerupte
Neutru	întrerupt	întrerupte

1. care este temporar oprit, suspendat.
2. (adverbial) cu întreruperi.
3. care are continuitatea oprită; rupt, tăiat.

   Fir întrerupt.

Cuvinte derivate

• neîntrerupt

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online