învelit

română

Etimologie

Din a înveli.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ve'lit/

Substantiv

Declinarea substantivului învelit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învelit	învelite
Articulat	învelitul	învelitele
Genitiv-Dativ	învelitului	învelitelor
Vocativ	învelitule	învelitelor

1. faptul de a (se) înveli; învelire.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a înveli.

Adjectiv

Declinarea adjectivului învelit
	Singular	Plural
Masculin	învelit	înveliți
Feminin	învelită	învelite
Neutru	învelit	învelite

1. înfășurat, acoperit.
2. (despre cărți, caiete) care este cu scoarțele îmbrăcate în hârtie, cu învelitoare.
3. (despre case) care este acoperit cu tablă, cu țiglă etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online