învingător

română

Etimologie

Din înving (prezent indicativ al lui a învinge) + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vin.gə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului învingător
	Singular	Plural
Masculin	învingător	învingători
Feminin	învingătoare	învingătoare
Neutru	învingător	învingătoare

1. care a învins; biruitor, câștigător.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului învingător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învingător	învingători
Articulat	învingătorul	învingătorii
Genitiv-Dativ	învingătorului	învingătorilor
Vocativ	învingătorule	învingătorilor

1. persoană care a învins; biruitor, câștigător.

Cuvinte derivate

• învingătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online