învinovățire

română

Etimologie

Din a (se) învinovăți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vi.no.və'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învinovățire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învinovățire	învinovățiri
Articulat	învinovățirea	învinovățirile
Genitiv-Dativ	învinovățirii	învinovățirilor
Vocativ	învinovățire	învinovățirilor

1. acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online