șoc

română

Etimologie

Din franceză choc.

Pronunție

• AFI: /ʃok/

Substantiv

Declinarea substantivului șoc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șoc	șocuri
Articulat	șocul	șocurile
Genitiv-Dativ	șocului	șocurilor
Vocativ	șocule	șocurilor

1. ciocnire, izbire bruscă și violentă între două corpuri.
2. tulburare generală, bruscă și violentă, a funcțiilor organismului (provocată de o cauză exterioară variată), care se manifestă printr-un dezechilibru fizic și psihic; ictus.
3. (spec.) formă particulară de dezechilibru acut al unor funcții psihice, provocată de o emoție puternică.

Cuvinte derivate

• crioșoc

Cuvinte compuse

• șoc termic

Locuțiuni

• (loc.adj.) De șoc = (despre unități militare) destinat să îndeplinească o misiune grea în lupta ofensivă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coș

Referințe

• DEX '98 via DEX online