ac
 Vezi și : AC, Ac, aC, ác, âc, āc, aĉ, aç, ač, ac-, -ac, -aĉ-, -ač, -áč, A/C, a/c
|
 |
 |
Etimologie
Din latină ăcus.
Pronunție
- AFI: /ak/
Substantiv
| Declinarea substantivului ac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ac | ace |
| Articulat | acul | acele |
| Genitiv-Dativ | acului | acelor |
| Vocativ | acule | acelor |
- mică ustensilă de oțel, subțire, ascuțită și lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut.
- (cu determinări) nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac, având diverse întrebuințări.
- Ac cu gămălie.
- Ac de siguranță.
- Ac de păr.
- indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină.
- Ac magnetic.
- Acul busolei.
- macaz.
- (biol.) organ de apărare și de atac al unor animale, în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit.
- (biol.) organ în formă de ac sau de ghimpe care acoperă pielea unor animale, folosit pentru apărare.
- Acele ariciului.
- (bot.) frunză îngustă, ascuțită, caracteristică coniferelor.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva
- A călca (sau a umbla) ca pe ace = a merge încet, cu grijă
- A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate
- Nici cât un vârf de ac = extrem de mic, foarte puțin, aproape deloc
- A căuta acul în carul cu fân = a se apuca de o muncă zadarnică
Traduceri
instrument de cusut
|
|
frunză subțire și ascuțită a coniferelor
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online