ara

Vezi și : Ara, ARA, -ara, āra, ārā, ára, ära, Ära, åra, ăra, ară, arâ

Un ara

română

Etimologie

Din latină arāre, forma de prezent infinitiv activ pentru arō („a ara, a cultiva”).

Înrudit cu aromână ar, arare, francoprovensală arar, friulană arâ, italiană arare, occitană arar, portugheză arar, sardă arai, arare, siciliană arari, spaniolă arar și venețiană arar.

Pronunție

• AFI: /aˈra/

Verb

Conjugarea verbului ara
Infinitiv	a ara
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ar
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să are
Participiu	arat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare.

   Tractoarele ară pământul.

Sinonime

• (rar) scurma, (înv.) plugări

Cuvinte derivate

• arare
• arat
• arător
• arătură
• nearat

Cuvinte apropiate

• arabil
• aratoriu

Vezi și

• plug

Traduceri

a răsturna pământ cu plugul

albaneză: plugoj (shqip), lëroj (shqip) arabă: حرث (العربية) ‎(ḥaraṯa) armeană: վարել (հայերեն) ‎(varel) aromână: ar (armãneashti) bască: goldatu (euskara) bielorusă: араць (беларуская) ‎(arácʹ), узараць (беларуская) ‎(uzarácʹ) bosniacă: orati (bosanski), uzorati (bosanski) bretonă: arat (brezhoneg) bulgară: ора (български) (ora) catalană: llaurar (català) cehă: orat (čeština) chineză: 耕 (中文) ‎(gēng), 耕地 (中文) ‎(gēngdì), 耕田 (中文) ‎(gēngtián) coreeană: 갈다 (한국어) (galda) croată: orati (hrvatski), uzorati (hrvatski) daneză: pløje (dansk) ebraică: חרש (עברית) ‎(kharásh) engleză: plough (English) esperanto: plugi (Esperanto) estoniană: kündma (eesti) faroeză: pløga (føroyskt) finlandeză: kyntää (suomi) franceză: labourer (français) friulană: arâ (furlan) galeză: aredig (Cymraeg) galiciană: arar (galego), labrar (galego) germană: pflügen (Deutsch) greacă: οργώνω (Ελληνικά) (orgóno) hindi: हल चलाना (हिन्दी) (hal calānā) idiș: אַקערן (ייִדיש) (akern) islandeză: plægja (íslenska)

italiană: arare (italiano) japoneză: 耕す (日本語) ‎(たがやす, tagayasu) khmeră: ភ្ជួរ (ភាសាខ្មែរ) ‎(pchuə), ភ្ជួរដី (ភាសាខ្មែរ) ‎(pchuə dəy) latgaliană: art (latgaļu) latină: aro (Latina) letonă: art (latviešu) lituaniană: arti (lietuvių) macedoneană: ора (македонски) ‎(ora) maghiară: szánt (magyar) malayalam: ഉഴുക (മലയാളം) ‎(uḻuka) marathi: नांगरणे (मराठी) (nāngara.ne) neerlandeză: ploegen (Nederlands) norvegiană: pløye (norsk) occitană: laurar (occitan), arar (occitan) persană: شخم زدن (فارسی) ‎(šoxm zadan) poloneză: orać (polski) portugheză: arar (português), lavrar (português) quechua: yapuy (Runa Simi) rusă: пахать (русский) ‎(paxátʹ), вспахать (русский) ‎(vspaxátʹ) sardă: arai (sardu), manixài (sardu), laorare (sardu), laurare (sardu), manizare (sardu) sârbă: орати (српски / srpski) (orati), узорати (српски / srpski) (uzorati) scoțiană: pleuch (Scots), plou (Scots) slovacă: orať (slovenčina) spaniolă: arar (español), labrar (español), barbechar (español) suedeză: plöja (svenska) telugu: దున్ను (తెలుగు) (dunnu) turcă: sabanla sürmek (Türkçe), pullukla sürmek (Türkçe) ucraineană: орати (українська) ‎(oráty) urdu: ہل چلانا (اردو) (hal calānā) valonă: tcherwer (walon), rabourer (walon)

Etimologie

Din franceză ara < probabil din limba tupi (veche) arara.

Pronunție

• AFI: /'a.ra/

Substantiv

Declinarea substantivului ara
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ara	invariabil
Articulat	'	invariabil
Genitiv-Dativ	'	invariabil
Vocativ	-	invariabil

1. (ornit.) (Ara ararauna) specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud.

Vezi și

• cacadu
• jaco, iaco
• kakapo
• kea
• lori
• papagal
• peruș

Traduceri

pasăre

afrikaans: arapapegaai (Afrikaans) albaneză: ar (shqip) m. arabă: آرا (العربية) (ara) bască: ara (euskara); guakamaio bielorusă: ара (беларуская) (ara) f. bulgară: ара (български) (ara) f. catalană: guacamai (català) m. cehă: ara (čeština) f. chineză: 金剛鸚鵡 (中文), 金刚鹦鹉 (中文) ‎(jīngāng yīngwǔ) daneză: ara (dansk) c. ebraică: ארה (עברית) (arh) m. engleză: ara (English), macaw (English) esperanto: arao (Esperanto) estoniană: aara (eesti) finlandeză: ara (suomi) franceză: ara (français) m. galiciană: guacamaio (galego) m. georgiană: არა (ქართული) (ara) germană: Ara (Deutsch) m. greacă: μακάο (Ελληνικά) ‎(makáo) n. gujarati: gua'a (ગુજરાતી) indoneziană: ara (Bahasa Indonesia) italiană: macao (italiano) m., ara (italiano) m. japoneză: 金剛鸚哥 (日本語) ‎(コンゴウインコ, kongōinko)

kirghiză: аара (кыргызча) (aara) letonă: ara (latviešu) f. lituaniană: ara (lietuvių) f. macedoneană: ара (македонски) ‎(ára) f. maghiară: ara (magyar), arapapagáj (magyar) neerlandeză: ara (Nederlands) m. norvegiană: ara (norsk) m., ara papegøye (norsk) m. persană: طوطی‌های شادرنگ (فارسی) poloneză: ara (polski) f. portugheză: arara (português) f. quechua: Wakamayu (Runa Simi) rusă: ара (русский) (ara) f. sârbă: ара (српски / srpski) (ara) f. slovacă: ara (slovenčina) f. slovenă: ara (slovenščina) f. spaniolă: guacamaya (español) f. (în Columbia, Guatemala, Panama, Mexic și Venezuela), guacamayo (español) m. (în Argentina, Chile, Ecuador, Paraguay, Peru, Puerto Rico, Spania și Uruguay), guara (español) f. (în El Salvador și Honduras), lapa (español) f. (în Costa Rica și Nicaragua), papagayo (español) m. (în Cuba și Republica Dominicană), paraba (español)f. (în Bolivia) suedeză: ara (svenska) c., arapapegoja (svenska) c. turcă: bir tür papaðan (Türkçe) ucraineană: ара (українська) (ara) f., арара (українська) (arára) f. vietnameză: cây cọ (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online

---

anglo-saxonă

(Ænglisc)

Etimologie

Din ār.

Pronunție

• AFI: /'a:ra/

Substantiv

1. forma de plural pentru ār.
2. forma de plural acuzativ pentru ār.
3. forma de plural genitiv pentru ār.

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină ad hōram.

Pronunție

• AFI: /ˈa.ɾə/

Adverb

ara

1. acum

Sinonime

• a hores d'ara, actualment, ara com ara, ara per ara, avui, immediatament, ja

Locuțiuni

• fins ara

Referințe

• Viccionari
• Wiktionary

---

daneză

(dansk)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

• AFI: /aːra/
• AFI: /ˈɑːʁɑ/

Substantiv

Declinarea substantivului ara
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	ara	araen	araer	araerne
Genitiv	aras	araens	araers	araernes

1. (ornit.) ara

Vezi și

• papegøje

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

• AFI: /ˈeɪ rə/
• AFI: /ˈɛər ə/

Substantiv

ara, pl. aras

1. (ornit.) ara

Sinonime

• (ornit.) blue-and-yellow macaw, blue-and-gold macaw

Paronime

• Ara

Vezi și

• macaw

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

finlandeză

(suomi)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ara
	Singular	Plural
Nominativ	ara	arat
Genitiv	aran	arojen
Partitiv	araa	aroja
Ilativ	araan	aroihin
Inesiv	arassa	aroissa

1. (ornit.) ara

Vezi și

• papukaija

Referințe

• Wiktionary
• Wikisanakirja

---

franceză

(français)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara.

Pronunție

• AFI: /a.ʁa/

Substantiv

ara m., aras pl.

1. (ornit.) ara

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

ara à ailes vertes ara à collier jaune ara à front rouge ara à gorge bleue ara ararauna ara bleu ara bleu et jaune ara canindé ara chloroptère ara cobalt ara de Buffon ara de Coulon ara de Cuba ara de Illiger ara de Jamaïque

ara de Lafresnaye ara de Lear ara de Spix ara d'Hispaniola ara glauque ara hyacinthe ara macao ara macavouanne ara militaire ara noble ara rouge ara sévère ara tricolore ara vert grand ara vert

Etimologie

Din arer.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru arer.

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Din malaieziană ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara

1. (bot.) smochin, fig

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Substantiv

ara, pl. ara-ara

1. (ornit.) ara

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ara.

Pronunție

• AFI: /ˈara/

Substantiv

ara f., are pl.

1. (ist.; în Imperiul Roman) altar
2. (lit.) sanctuar, altar

Sinonime

• 1: (ist.) altare

Variante

• aro

Etimologie

Din franceză are < latină area.

Substantiv

ara f., are pl.

1. (fiz.) ar

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara, prin latină modernă Ara. Confer franceză ara.

Substantiv

ara f., are pl.

1. (ornit.) ara

Cuvinte compuse

• ara ambigua
• ara di Cuba
• ara glauca

Vezi și

• pappagallo

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din forma āsa < inevitabil din proto-indo-europeană *h₂eHs-.

Pronunție

• AFI: /ˈaː.ra/

Substantiv

Declinarea substantivului āra
f.	Singular	Plural
Nominativ	āra	ārae
Genitiv	ārae	ārārum
Dativ	ārae	ārīs
Acuzativ	āram	ārās
Ablativ	ārā	ārīs
Vocativ	āra	ārae

1. altar
2. (p.ext.) refugiu, sanctuar

Sinonime

• altaria

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire
• Victionarium

---

maghiară

(magyar)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /ˈɒrɒ/

Substantiv

ara, pl. arák

1. mireasă

Sinonime

• (înv.) mátka, menyasszony

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Substantiv

ara

1. (ornit.) ara

Sinonime

• (ornit.) arapapagáj

Vezi și

• papagáj

Referințe

• Wiktionary
• Wikiszótár

---

maori

(Māori)

Etimologie

Din proto-polineziană *sala, care provine din proto-oceanică *salan < proto-malaio-polineziană *zalan.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara

1. (infra.) cale, drum
2. (infra.) stradă

Referințe

• Wiktionary

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului ara
m.	Singular	Plural
Substantiv	ara	ara's
Diminutiv	araatje	araatjes

1. (ornit.) ara

Vezi și

• papegaai

Referințe

• WikiWoordenboek

---

occitană

(occitan)

Variante

• (reg.) aüra, aura

Etimologie

Din latină hac hora sau ad horam.

Pronunție

• AFI: /ˈaro̞/

Adverb

ara

1. acum

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire
• Wikiccionari

---

poloneză

(polski)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

• AFI: /ˈara/

Substantiv

Declinarea substantivului ara
f.	Singular	Plural
Nominativ	ara	ary
Acuzativ	ary	ar
Dativ	arze	arom
Genitiv	arę	ary
Vocativ	arą	arami
Instrumental	arze	arach
Locativ	aro	ary

1. (ornit.) ara

Cuvinte compuse

• ara ararauna
• ara błękitna
• ara czerwona
• ara epoletowa
• ara hiacyntowa
• ara kasztanowoczelna
• ara marakana
• ara modra
• ara niebieskogłowa
• ara oliwkowa
• ara różowooka
• ara szafirowa
• ara trójbarwna
• ara turkusowa
• ara zielona
• ara żółtolica
• ara żółtoskrzydła
• ara żółtoszyja

Vezi și

• papuga

Referințe

• Wiktionary
• Wikisłownik

---

slovacă

(slovenčina)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara f.

1. (ornit.) ara

---

slovenă

(slovenščina)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara f.

1. (ornit.) ara

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ara.

Pronunție

• AFI: /ˈa.ɾa/

Substantiv

ara f., aras pl.

1. (rel.) altar, sanctuar

Sinonime

• (rel.) altar

Locuțiuni

• en aras de

Etimologie

Din arar.

Verb

1. forma familiară de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru arar.
2. forma de politețe de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru arar.
3. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru arar.

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionario

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Inevitabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

• AFI: /²ɑːra/

Substantiv

Declinarea substantivului ara
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	ara	aran	aror	arorna
Genitiv	aras	arans	arors	arornas

1. (ornit.) ara

Sinonime

• (ornit.) arapapegoja

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary

---

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă veche āra < proto-turcică *hār- ‎(„a împărți, a despărți, a divide, a spinteca”).

Pronunție

• AFI: /aˈɾa/

Adjectiv

ara

1. intermediar
2. interimar, provizoriu

Substantiv

ara, pl. aralar

1. distanță
2. (fiz.) interval (de timp)
3. (fig.) pauză, clipă de repaus
4. (cinem.) interludiu

Sinonime

• 1: aralık, boşluk, mesafe
• 3: fasıla
• 4: (cinem.) antrakt

Cuvinte derivate

• aracık
• aralı
• aralık
• arasız
• arayla
• araysa

Etimologie

Din aramak.

Verb

1. forma de imperativ pentru aramak.

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

venețiană

(vèneto)

Etimologie

Confer italiană aia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara f., are pl.

1. (agr.) curte (țărănească)

Referințe

• Wiktionary