atesta

română

Etimologie

Din franceză attester < latină attestari.

Pronunție

• AFI: /a.tes'ta/

Verb

Conjugarea verbului atesta
Infinitiv	a atesta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	atest
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ateste
Participiu	atestat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face dovada; a confirma un adevăr.
2. (v.tranz.) a exista în scris.
3. (v.tranz.) a confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc.

Cuvinte derivate

• atestare
• atestat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• stătea

Referințe

• DEX '98 via DEX online